Singapore. Verișoarǎ Serena

          Da, e așa cum au prevǎzut zeii! Trebuia ca Simona sǎ piardǎ meciul cu Ana Ivanovici ca sǎ poatǎ câștiga finala. Vezi articolul meu  Ghemul buciucaș în care am beneficiat de ceva informaţii pe surse. Ce, nu pot avea și eu o cârtiţǎ acolo sus, la zei?

          A fost o partidǎ ușor ciudatǎ. Nu pot spune cǎ Ana Ivanovici nu a meritat victoria, ba dimpotrivǎ. Ea a ars ca o flacǎrǎ mai ales în primul set. Simona noastrǎ mi s-a pǎrut nehotǎrâtǎ, parcǎ avea în minte rezolvarea problemei, dar se încurcase la calcule. N-ar fi vrut, nici s-o scoatǎ pe Serena, supǎrând organizatorii, nici sǎ piardǎ la sârboaicǎ, nici sǎ oboseascǎ prea tare și nici sǎ supere zeii, mǎ rog. Bag seamǎ citise articolul meu de pe blog.

          Pe teren, Ana a încercat de toate ca s-o înduplece pe româncǎ. Și scurte, și lovituri plate, a vorbit românește: „Haide, haide!”Înainte, înapoi, i-a fǎcut și semne obscene, a cǎzut în genunchi, numai cǎ Simona și-a adus aminte cǎ avea un unchi în america și n-a vrut sǎ-i dea sârboaicei setul doi.

          Se putea isca o crizǎ globalǎ. Punea în pericol parteneriatul de ţarǎ, nu mai vedeam noi niciodatǎ scutul de la Deveselu! Nu mai visam: „Români treceţi Prutul sǎ jucǎm la Chișinǎu alunelul!” Și odatǎ, un gând i-a strǎfulgerat rǎrunchiul servind un as:

          „Dacǎ Serena îi era verișoarǎ? Cǎ nu știa bunǎoarǎ pentru cine a rǎmas și cu cine s-a însurat unchiul în lumea nouǎ?

          Rezolvǎ ele douǎ problema în finalǎ.

Doar o clǎtinare. Un fel de replicǎ.

          „Cu mare dezamagire în suflet domnule Ionescu consider ca hoti sunt peste tot: în salǎ, pe scenǎ. Eu sunt sǎtul ca numai unii sa fie arataţi cu degetul. Facebook a devenit studio electoral de la o vreme și imi este o lehamite cumplitǎ când încep sǎ îl rǎsfoiesc. Astǎzi a început cu Pasarea ceţii. Mi se pare cǎ trǎiesc o mica epoca fascistǎ. Lǎrgiţi spectrul. O sa vedeţi toatǎ pǎdurea. Și cea din stânga și cea din dreapta, ca recomandare. O searǎ plǎcutǎ. Ps: scrierile despre tenis le iubesc și evident poeziile;)”

*

          Este comentariul la care mǎ gândesc de câteva zile. Tânǎrul acela pe care îl știu cu bun simţ și sensibil, mi-a clǎtinat convingerile cǎ nu poţi trece prin viaţǎ fǎrǎ sǎ ai atitudini civice, de parcǎ nu te-ar deranja nicicum implicarea dezastruoasǎ și murdarǎ acum, a politicului. Aș putea rǎspunde mǎrunt cǎ sfatul de a-mi lǎrgi spectrul ca sǎ vǎd toatǎ pǎdurea, și cea din stânga, și cea din dreapta și-a pierdut obiectul dupǎ ce diversele drujbe ale Dumnezeului atoatecuprinzǎtor, a chelit munţii, iar versanţii au luat-o la vale.          

          Aș putea sǎ gǎsesc, multe alte subterfugi pe unde sǎ mǎ strecor și sǎ mǎ prefac a nu vedea rǎul. Sǎ mǎ las orbit de minciunǎ, de parcǎ picioarele ei bronzate și lungi, le-aș putea transcende unei femei frumoase, iar hoţilor, ca o deplinǎ înţelegere a democraţiei, sǎ le las libertatea exprimǎrii gângave pe scena parlamentului sau la televizor, în numele negustorilor cinstiţi care au ridicat naţia.(Ce era sǎ-i facǎ dacǎ au gǎsit-o pe jos și a nimǎnui?)

          Aș putea sǎ iau like-uri pe facebook-ul fascistoid discriminând violenţa de limbaj, demagogia socialǎ, intoleranţa, îmbǎtându-mǎ cu apǎ rece, construind metafore și scriind eventual despre tenis. (Mai e puţin și începe meciul de azi al Simonei Halep). Înlocuind mǎnunchiul de nuiele cu un buchet de flori.

          Mulţumesc frumos, mie îmi place whisky-ul și nu trǎdez, strig în continuare. Vorba aia care circulǎ. Cicǎ un om în deșert vede o fântânǎ și strigǎ:

          –Apǎ, apǎ apǎǎǎ! Imediat iese unul din fântânǎ și zice:

          –Unde, undee?

Singapore. Ghemul buclucaș.

          Mulţumim Bouchard. Ai luat primul ghem Serenei din prima încercare, netezind drumul Simonei în semifinale. Nu aveam nevoie de mai mult ca sǎ fim liniștiţi în meciul de mâine. Pentru cǎ vin aici cu prezicerile mele infailibile. Cine m-a urmǎrit de-a lungul timpului știe cǎ rareori am greșit. În aceastǎ secundǎ când scriu, la Singapore, Serena Williams a servit cu 205 km pe orǎ. UAU! Fantastic!,

          Dar sǎ revin la rolul de guru. Cum spuneam, în viziunea mea Simona poate sǎ câștige la cest turneu patru meciuri. Atât are îngǎduinţǎ de la zei. Dacǎ ar pierde meciul cu Ana Ivanovici și câștigǎ pe ultimele douǎ, ar deveni marea campioanǎ a turneului, chiar dacǎ ar trebui sǎ o învingǎ a doua oarǎ pe Williams în finalǎ. Calculele spun însǎ cǎ Williams ca sǎ se califice, stǎ la mâna Simonei. Ea ar trebui sǎ câștige mâine mǎcar un set. Nu-mi permit sǎ-i dau sfaturi Simonei, ea își face strategia cu antrenorul ei Wim Vissette, dar dupǎ cum o știm, ultima decizie o ia, minge dupǎ minge, singurǎ în teren.

          S-a terminat meciul Serenei. 6-1/ 6-1. Bouchard și-a depǎșit norma cu un ghem.

Singapore. Ziua patra

          Un meci cu un istoric simplu, de un nivel bun, între douǎ valori incontestabile, cu schimburi lungi de mingi, ca între douǎ gospodine harnice când scapǎ de la trebi și nu se mai terminǎ de vorbit între ele. A câștigat de data asta Wosniacki, dar și dacǎ era Radwanska nu se fǎcea gaurǎ în cer. 7-5/ 6-3/

          Mǎ uit pe cine au bǎtut cele douǎ în etapa inauguralǎ din grupa albǎ, nimeni altele decât adversarele din meciul urmǎtor, Kvitova și Sharapova, și mǎ pregǎtesc sǎ urmǎresc schimburile scurte de artilerie grea și ignetele celor douǎ. Presupun cǎ va fi un mǎcel. S-ar putea sǎ n-avem prilejul s-o vedem pe rusoaicǎ în turneul acesta, confruntându-se cu Simona. Dar cu Mașa nu ști niciodatǎ

          Dezastru pentru Maria Sharapova 3-6/ 2-6/ cu Petra Kvitova si ramane pe ultimul loc in grupa alba.

Augustin Frăţilă și Gușterele

          Premiul literar „Augustin Frăţilă”- romanul anului 2013, acordat de compania Philip Morris Trading, anunţă cele cinci romane finaliste:
1. „Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2013
2. „Kinderland”, de Liliana Corobca, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013
3. „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, de Bujor Nedelcovici, Bucureşti, Ed. Allfa, 2013
4. „Boala şi visul”, de Dan Stanca, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2013
5. „Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013

*

          Nu e greu de vǎzut cǎ romanul meu Gușterele, deșii a participat, nu s-a numǎrat printre protagoniștii calificaţi în ultima etapǎ. La premiul pus în joc, 10000 de euro, era greu de crezut cǎ ar fi putut face faţǎ. Vǎ spun, mult mai bine așa! Altfel cu ce prǎjinǎ sǎ mai ajungi la nasul unui Guștere nebun?

          Intenţia mea, îndrǎzneaţǎ, a fost ca în condiţiile de lecturare obligatorie, Gușterele meu sǎ-l muște de mânǎ pe vreun critic la jurizare, dupǎ care, sǎ ies în piaţǎ și sǎ strig în gura mare cǎ era bolnav de ebola. Având în exclusivitate istoria bolii, speram sǎ fiu consultat, bǎgat în seamǎ...

          Am urmǎrit cu teamǎ presa în ultimele zile. Nu s-a scris nicǎieri cǎ vreun critic s-ar fi îmbolnǎvit. Ori ebola se vindecǎ subit la reptile, ori romanul meu n-a fost citit.

          Pǎcat era un Guștere de 100 de file, nu ditamai varanul...

Doar o glumǎ.
Felicitari celor calificati in ultima fazǎ!