Singapore. Ultimul dans

        Prea drasticǎ, învǎţǎtoarea a pedepsit parcǎ un elev obraznic care începuse sǎ-și ia nasul la purtare. S-ar putea spune și asta, dar n-ar fi drept pentru cǎ Simona este cea care a tras-o dupǎ ea în finalǎ pe Serena și i-a oferit șansa sǎ-și apere coroana. Din pǎcate românca noastrǎ nu a putut duce pe umeri povara umbrei celei mari și mintea i s-a întunecat de propria strǎlucire. Blocatǎ mental i-a dat prilejul Serenei sǎ restabileascǎ în tiparele ei ordinea fireascǎ pentru moment a lucrurilor.       

          Cu ce a rǎmas Simona din meci? Înainte de orice, cred, cu privirea grea, încǎrcatǎ de urǎ, și furia cu care lovea mingea de dincolo de fileu cea umiltǎ de îndrǎneala unui muritor de rând, de a o fii zdrobit în prima partidǎ.

          Nu știu dacǎ tâlcul acelei uitǎturi fioroase a dat-o înapoi, dar sunt convins cǎ seninul privirii Simonei nu va putea fii niciodatǎ atât de feroce.

Altele sunt armele ei. Din pǎcate azi reglajul fin nu a funcţionat la parametrii și dupǎ primele ghemuri, când s-a rupt echilibrul, braţul încordat a trǎdat-o mai ales la serviciu.

          Cu ce am rǎmas noi din meci? Cu mândria de a fii fost, alǎturi de ea, priviţi cu respect și egali cu cei mari.

          Comentariile ulterioare ale Miticilor care de ziua lor își vor da în petec, cârtind cǎ ar fi trebuit s-o piardǎ la masa verde pe Serena, fǎcând blatul cu Ivanovici, doar în douǎ seturi, nu fac doi bani. Sǎ-i lǎsǎm pe aceștia cu Hrebenciucii și like-urile mincinoase în mocirlǎ lor.

          Dea Domnul sǎ putem privi lumea prin ochii ei!

Elemente de optimism

          Ninge. Peste toate relele lumii se așterne albul zǎpezii, pretutindeni egal cu sine, echilibrând balanţa. Prima zǎpadǎ, cu toate necazurile ei, ne încǎlzește sufletul cu suflul copilǎriei care ne strǎbate, ecou nevǎzut, furnicându-ne ecranul minţii și acoperindu-l cu inconsistenţa fulgilor ce se cern de undeva de sus. Admitem cǎ ni se mai dǎ o șansǎ într-o paginǎ nouǎ sǎ putem încǎ o datǎ fiecare sǎ ne scriem cartea de la început.

          Am deschis fereastra și m-am trezit lângǎ mine cu Alexandru, agitându-și degetele ca niște aripi de fluture și încercând sǎ prindǎ fulgii ce se topeau pe mânuţele lui.

          Azi e Sfântul Dumitru. Pe Alexandru îl cheamǎ și Dumitru. Oare pentru el sǎ fi venit zǎpada mai devreme, ca sǎ repare greșeala și el sǎ înceapǎ sǎ scrie cuvinte pe pagina lui?

          Minuni s-au mai vǎzut!

          Am scris povestea lui Alexandru în multe locuri pe acest blog. Nu e simplu în nici o luptǎ, de orice fel. Dar cât timp elementele de optimism sunt mai multe, meritǎ sǎ te lupţi.

          La mulţi ani Alexandru Dumitru! Sper din toatǎ fiinţa mea sǎ izbândești.

Singapore. Un tenis de vis

         6-2/ 6-2 cu Radwanska.

         Un tenis de vis! Un tenis de vis! Un tenis de vis! La ce bun alte cuvinte? Simona a fost cu adevǎrat selfie, iar în fotografia de zânǎ bunǎ, trimisǎ de peste mǎri și ţǎri, zâmbetul ei ne-a încǎlzit inimile. În momente grele pentru naţiunea rǎscolitǎ de orgolii mǎrunte, ne-a mai unit odatǎ în bucurie și mândrie ca un erou providenţial. N-aș fi crezut cǎ mai e posibil sǎ ne bucurǎm împreunǎ.

          Nu vreau sǎ exagerez lucrurile și sǎ alunec pe un teren minat.

Sǎ-i dǎm șansǎ acestui copil minunat sǎ iubeascǎ România, înalţând pentru noi tricolorul din sufletul ei, pe culmi.

          Mâine va fi mult așteptata finalǎ. Mai are doar un pas de fǎcut pentru ca s-o așezǎm pentru totdeauna unde-i e locul, lângǎ Nadia. 

         Știţi ce-au spus zeii. Sǎ avem încredere în ei!

Singapore. N-a fost amurgul zeilor

          La debutul primei semifinale de la Turneul Campioanelor, picatǎ din lunǎ pe dreptunghiul unui lac îngheţat, o lebǎdǎ neagrǎ, Serena Williams parcǎ nu se trezise din somn. Pe gheaţa aceea subţire nu venise o patinatoare, ci o balerinǎ de categorie grea. Cealaltǎ lebǎdǎ, argintie, Caroline Wosniacki își executa piruetele harnic și cu graţie. Scurt setul. 6-2.

          Setul al doilea începe altfel, dintr-o altǎ poveste.Un ghem devastator în faţa ochilor se desfǎșoarǎ, încheindu-se cu un strigǎt ca un triumf al trezirii din somn. Ne rǎmǎsese în imagine copacul acela smuls din rǎdǎcini când s-a descǎrcat marea campioanǎ pe biata rachetǎ care nu reușise sǎ înţeleagǎ nimic.

          Ce lanţuri îi legaserǎ braţele? Ce blestem se rupsese o datǎ cu racheta, doar zeii știu, dar sigur pe teren se dezlǎnţuise o altǎ jucǎtoare. 6-3. Și Serena pleacǎ la vestiare sǎ stabileascǎ cu scenaristul detaliile setului decisiv

          Decisivul e strâns. Se pare cǎ serviciul Serenei face diferenţa: 1-0. Apoi Wosniacki salveazǎ break-ul cu o minge care ridicǎ sala în picioare.

1-1; 2-2 și 3-2 pentru Wiliams. Un ghem superb cu tremolouri vocale de ambele pǎrţi. Duelul este fantastic și frunte lângǎ frunte, cele douǎ rachete danseazǎ împreunǎ susţinând mingea galbenǎ ce parcǎ nu vrea sǎ cadǎ din pom. Dupǎ câteva ratǎri și trǎdǎri ale fileului, lebǎda argintie face break-ul la 6-5.

          În pauza dintre ghemuri, bǎtrânul Wozniaki își sfatuiește fiica sǎ uite cǎ servește pentru meci și sǎ fie selfie.

          N-a fost ea însǎși. Marii campioni sunt cei care rezistǎ. Poate ca Serena în clipa asta rǎmâne cea mai mare. Tie break-ul așa a stabilit. Dar mǎ grǎbesc acum. Simona este cea care vine.

          Sǎ mai menţionez declaraţia de mare bun simţ a campioanei.

          „Mi-a pǎrut rǎu de Caroline. Merita sǎ câștige!”

Singapore. Verișoarǎ Serena

          Da, e așa cum au prevǎzut zeii! Trebuia ca Simona sǎ piardǎ meciul cu Ana Ivanovici ca sǎ poatǎ câștiga finala. Vezi articolul meu  Ghemul buciucaș în care am beneficiat de ceva informaţii pe surse. Ce, nu pot avea și eu o cârtiţǎ acolo sus, la zei?

          A fost o partidǎ ușor ciudatǎ. Nu pot spune cǎ Ana Ivanovici nu a meritat victoria, ba dimpotrivǎ. Ea a ars ca o flacǎrǎ mai ales în primul set. Simona noastrǎ mi s-a pǎrut nehotǎrâtǎ, parcǎ avea în minte rezolvarea problemei, dar se încurcase la calcule. N-ar fi vrut, nici s-o scoatǎ pe Serena, supǎrând organizatorii, nici sǎ piardǎ la sârboaicǎ, nici sǎ oboseascǎ prea tare și nici sǎ supere zeii, mǎ rog. Bag seamǎ citise articolul meu de pe blog.

          Pe teren, Ana a încercat de toate ca s-o înduplece pe româncǎ. Și scurte, și lovituri plate, a vorbit românește: „Haide, haide!”Înainte, înapoi, i-a fǎcut și semne obscene, a cǎzut în genunchi, numai cǎ Simona și-a adus aminte cǎ avea un unchi în america și n-a vrut sǎ-i dea sârboaicei setul doi.

          Se putea isca o crizǎ globalǎ. Punea în pericol parteneriatul de ţarǎ, nu mai vedeam noi niciodatǎ scutul de la Deveselu! Nu mai visam: „Români treceţi Prutul sǎ jucǎm la Chișinǎu alunelul!” Și odatǎ, un gând i-a strǎfulgerat rǎrunchiul servind un as:

          „Dacǎ Serena îi era verișoarǎ? Cǎ nu știa bunǎoarǎ pentru cine a rǎmas și cu cine s-a însurat unchiul în lumea nouǎ?

          Rezolvǎ ele douǎ problema în finalǎ.