Ninge. Peste toate relele lumii se așterne
albul zǎpezii, pretutindeni egal cu sine, echilibrând balanţa. Prima zǎpadǎ, cu
toate necazurile ei, ne încǎlzește sufletul cu suflul copilǎriei care ne strǎbate,
ecou nevǎzut, furnicându-ne ecranul minţii și acoperindu-l cu inconsistenţa
fulgilor ce se cern de undeva de sus. Admitem cǎ ni se mai dǎ o șansǎ într-o
paginǎ nouǎ sǎ putem încǎ o datǎ fiecare sǎ ne scriem cartea de la început.
Am deschis fereastra și m-am trezit lângǎ
mine cu Alexandru, agitându-și degetele ca niște aripi de fluture și încercând
sǎ prindǎ fulgii ce se topeau pe mânuţele lui.
Azi e Sfântul Dumitru. Pe Alexandru îl
cheamǎ și Dumitru. Oare pentru el sǎ fi venit zǎpada mai devreme, ca sǎ repare
greșeala și el sǎ înceapǎ sǎ scrie cuvinte pe pagina lui?
Minuni s-au mai vǎzut!
Am scris povestea lui Alexandru în
multe locuri pe acest blog. Nu e simplu în nici o luptǎ, de orice fel. Dar cât
timp elementele de optimism sunt mai multe, meritǎ sǎ te lupţi.
La mulţi ani Alexandru Dumitru! Sper
din toatǎ fiinţa mea sǎ izbândești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu