Ne-ar trebui și nouǎ un RMN.

          Epopeicǎ, partida de azi a Simonei Halep în optimile de finalǎ de la Beijing  cu Andrea Petkovici! Am vǎzut-o pe româncǎ strǎlucind în partide mult mai spectaculoase și cu adversari mai valoroși, dar miza acestei întreceri a avut în ea ceva special. Parcǎ ne-am fi aflat pe un camp de luptǎ unde soarta bǎtǎliei era jucatǎ de cei doi comandanţii de oști. Numai cǎ Simona noastrǎ era deja rǎnitǎ cu o sǎgeatǎ la șold.

          Nu voi descrie încleștarea dramaticǎ, scorul partidei e singur edificator. 7-6/ 5-7/ 7-6. Vreau doar sǎ menţionez cǎ îndoiala pândea ca un animal de pradǎ în propria armatǎ decimatǎ de rǎzboaiele din interior. Și când gândul armatei tale nu te poartǎ în luptǎ, nu-ţi dǎ liniștea necesarǎ, poţi pierde din înǎlţime la zbor.

          Prea mulţi detractori în ultima vreme s-au exprimat cǎ e de viţǎ modestǎ, cǎ în vine nu-i curge sânge albastru, cǎ steaua ei e doar o cometǎ nu e astru …

          Peste minţile noastre parcǎ s-a lǎsat întunericul. Nu știm sǎ mai distingem valorile, și nici conducǎtorii… Ne-am lǎsat copleșiţi de Microsoft, EADS și norul de corupţi.

          Rupţi de realitate ar trebui sǎ întrezǎrim zorii. Dincolo de negurǎ sunt învingǎtorii.

          Simona Halep s-a retras din competiţie numai dupǎ ce a învins. Bravo ei!