Singapore. N-a fost amurgul zeilor

          La debutul primei semifinale de la Turneul Campioanelor, picatǎ din lunǎ pe dreptunghiul unui lac îngheţat, o lebǎdǎ neagrǎ, Serena Williams parcǎ nu se trezise din somn. Pe gheaţa aceea subţire nu venise o patinatoare, ci o balerinǎ de categorie grea. Cealaltǎ lebǎdǎ, argintie, Caroline Wosniacki își executa piruetele harnic și cu graţie. Scurt setul. 6-2.

          Setul al doilea începe altfel, dintr-o altǎ poveste.Un ghem devastator în faţa ochilor se desfǎșoarǎ, încheindu-se cu un strigǎt ca un triumf al trezirii din somn. Ne rǎmǎsese în imagine copacul acela smuls din rǎdǎcini când s-a descǎrcat marea campioanǎ pe biata rachetǎ care nu reușise sǎ înţeleagǎ nimic.

          Ce lanţuri îi legaserǎ braţele? Ce blestem se rupsese o datǎ cu racheta, doar zeii știu, dar sigur pe teren se dezlǎnţuise o altǎ jucǎtoare. 6-3. Și Serena pleacǎ la vestiare sǎ stabileascǎ cu scenaristul detaliile setului decisiv

          Decisivul e strâns. Se pare cǎ serviciul Serenei face diferenţa: 1-0. Apoi Wosniacki salveazǎ break-ul cu o minge care ridicǎ sala în picioare.

1-1; 2-2 și 3-2 pentru Wiliams. Un ghem superb cu tremolouri vocale de ambele pǎrţi. Duelul este fantastic și frunte lângǎ frunte, cele douǎ rachete danseazǎ împreunǎ susţinând mingea galbenǎ ce parcǎ nu vrea sǎ cadǎ din pom. Dupǎ câteva ratǎri și trǎdǎri ale fileului, lebǎda argintie face break-ul la 6-5.

          În pauza dintre ghemuri, bǎtrânul Wozniaki își sfatuiește fiica sǎ uite cǎ servește pentru meci și sǎ fie selfie.

          N-a fost ea însǎși. Marii campioni sunt cei care rezistǎ. Poate ca Serena în clipa asta rǎmâne cea mai mare. Tie break-ul așa a stabilit. Dar mǎ grǎbesc acum. Simona este cea care vine.

          Sǎ mai menţionez declaraţia de mare bun simţ a campioanei.

          „Mi-a pǎrut rǎu de Caroline. Merita sǎ câștige!”