N-am
sǎ înșir ca pe mǎrgele, bunele și relele președintelui. Un deceniu se încheie
marcat intens de personalitatea unui om, neînfricat comandant de navǎ al ţǎrii
sale. El și-a mișcat ţara din înlemnirea în care vegeta, ca o pǎdure aproape
uscatǎ și a scos-o din amorţire, fǎcând-o sǎ navigheze ca pe-o corabie
adevǎratǎ.
Pe
mulţi i-a deranjat cu râsul sǎu hǎhǎit de urs. Pǎdurea avea parcele sectorizate
dinainte, toate sǎlbǎticiunile vieţuiau dupǎ rang și stele, și furau în liniște
sǎ-și facǎ lovele. N-ar fi dorit sǎ fie deranjate de președinte!
Cetǎţenii
de vazǎ ai pǎdurii l-ar fi vrut sub pazǎ la Cotroceni, sǎ stea într-un jilţ sub
tabloul din cui. Sau sǎ fie, contra naturii, model de statui cu monoclu, gata
sǎ intre în patrimoniu culturii pe soclu.
“Suntem
europeni ce dracu!”
Iar
el, slobod gurii, le vorbea în argou și profera injurii:
“Mǎi
fraţilor eu sunt jucǎtor cinstit, n-am venit la cenaclu! Mama voastrǎ de lupi
nesǎtuli!”
N-a
fost un sfânt la cuvânt, dar nici n-a ieșit cu minciuni! Iubitor de popor șî
neiubit de moguli. Umblǎ vorba printre șoferi cǎ avea slǎbiciuni la premieri!… Devenea
Vrǎjitorul din Oz, când primea bileţelul roz pentru Patriciu, de la Omul de
tinichea și-l bumbǎcea în interes de serviciu. Dar nici Tǎricelu de tinichea, nu
ședea ca mielu în agrement la șosea, în plimbǎri cu motocicleta, complota cu
șeptelu 322, în parlament, dramoleta cu suspendǎri.
Mai
târziu pisicuţul Victoraș, drǎguţul de el, mort în pǎpușoi, șmecheraș, zmotocit
binișor, punea struţului papion și ieșea în oraș la televizor, sǎ-și arǎta
ghearele însângerate de bulion. Se hlizea victorios și striga, Jos împǎrate! Președintele
murea de râs și se dǎdea pe spate.
Un
deceniu de bâlci cu de toate. Și bune și rele în listǎ. TRAIAN, marinarul, lasǎ
ţara de mâine la cheie, bǎsistǎ. Cum va fi ea iohannistǎ?
Cu
siguranţǎ mai tristǎ! Gata cu circul! Sǎ fie pâine!
Dumnezeu
cu harul!