Sunt
momente de civilizaţie politicǎ înșiruite de-a lungul acestei zile. Mâna în
dreptul inimii a Președintelui ales, la intonarea imnului. Jurǎmântul rostit,
pǎtruns de semnificaţia cuvintelor. Discursul articulat, ca un program angajat,
ferm, nu numai pentru sine ci și pentru clasa politicǎ.
Am
vǎzut în parlament multe personalitǎţi importante cu chipuri îngrijorate.
Primul care a pǎrǎsit ceremonia a fost premierul, care se pare cǎ îmbrǎcase un
costum de haine prea strâmt. La fel Tǎriceanul, parcǎ ar fi voit sǎ se dea la
fund, sau mǎcar sǎ disparǎ în planul secund. El pǎrǎsise, simţind pericolul ca
șobolanul, corabia care s-a dovedit pânǎ la urmǎ învingǎtoare.
La
Cotroceni, un soare subţire s-a strecurat printre nori și a ţinut sǎ participe la
ceremonia de predare-primire. Domnii președinţi au oferit doamnelor flori și au
ciocnit cu consilierii cupele de șampanie
Apoi
la ultimul onor, fostul Președinte sǎrutând drapelul tricolor a vǎrsat o
lacrimǎ. S-a deschis poarta, și-a luat
la revedere, și a decis cǎ ar bea o bere.
Ce
om!
Mulţumim
domnule Președinte.
Succes
domnule Iohannis, te așteptǎm!
