S-a lăsat cortina la Gaudeamus.
Ultima navă care a
cerut turnului de control îngăduinţa să decoleze de pe pistă în marea aventură,
a fost cea pilotată de Firiţă Carp. Toţi pasagerii urcaţi la bord odată cu check-in -ul au primit un timbru
de lipit pe suflet. Echipajul sub comanda căpitanului Doru Dinu Glăvan şi
prim-ofiţerului Ştefan Mitroi, împreună cu
şefa de cabină Mioara Bahna au asigurat
un climat de rigoare şi confort zborului. Aşezat la manşă, Firiţă, verifică pe
ecranele bordului prea plinul rezervoarelor cu metafore şi kerosen şi îşi
potriveşte bătăile inimii cu turaţia liniştită a motorului, odihnitoare ca un
tors de pisică. Îşi mişcă ochelarii pe nas şi rosteşte cu glasul lui hâtru şi
blând către cine vrea să-l asculte.
„Nu e interzis să scrii
despre fericire, dar seamănă cu o pierdere de vreme. Ca şi când ai scrie despre aerul din jurul
clopotniţei din deal”
Încă o dată ai
dreptate don Firiţă şi ce frumos ştii tu să vorbeşti despre prietenie!
De dimineaţă, m-am
trezit cu gândul la evenimentul desfăşurat aseară. Încheiasem călătoria. Am
privit pe geam pista pregătită pentru o nouă decolare. Un câmp de timbre albe, ca
sufletul curat al lui Firiţă, se lipiseră pe asfalt cu prima ninsoare.
