Poeţii Cetăţii "La Muzeul Satului din București azi a înflorit poezia".

La minutul 38,40 Ion Toma Ionescu, dar sunt versuri frumoase si muzica peste tot!

Multumiri Antoanetei Radoi pentru filmare si Lilianei Popa pentru organizarea unui Eveniment frumos!

Între poezie şi Simona Halep

Ieri, de Florii, am sărbătorit deja un an, tot la Trafalgar – un Pub bucureştean unde sub copertina unui solar, Ciprian Chirvasiu împreună cu alţi câţiva vizionari îşi adunaseră ideile şi uneltele, pentru a repune în pagină, într-o altă făţuire, proiectul Atelierelor în paragină, spre a-l transforma într-o adevărată ŞCOALĂ DE POEZIE ROMĂNEASCĂ, aşa cum mai înainte şi Nichita visase.   
Am găsit sub aceeaşi folie de plastic, schimbând accentul din dicţionar de pe litera o a mirării, pe litera i, pe care se pune firesc punctul(!) – o folie(nebunie, grozăvie) de poeţi şi altfel de literaţi, nebuni frumoşi, strânşi din toate zonele ţării, la chemarea Generalului Romeo Ioan Roşiianu şi a eCreatorului său, pentru a îngropa (spun asta doar pentru cunoscători), securea războiului rece cu Direcţia 9, a Generalului Adrian Suciu, în Parnas-ul nostru tradiţional şi a serba împreună Floriile(nu Pacea de la Bucureşti, că n-a fost razboi!... ).

 O atmosferă caldă, generată de bucuria revederii, împărţită nedrept(odată cu colacii tradiţionali aduşi din Moldova) – între poezie şi  –  meciul Simonei Halep cu Garcia.

Şi ca un solar care se respectă, pub-ul Trafalgar, adevărat nu în cel mai potrivit cadru, înflorise, înconjurat de culoarea şi lumina expusă în tablourile pictoriţelor-poete, Coca Mihaela Carmen, Hara Dana Harabagiu şi Mihaela Chiţac.

Încet-încet poezia, nu Garcia, a câştigat în faţa Simonei Halep! (Felicitări Simona, chiar dacă până la sfârşit n-a fost întreagă victoria ta!)

Minunată după amiază! Ar mai trebui să reamintesc, între cei doi generali şi deasupra lor a stat ca un Napoleon, academicianul Alexandru Boboc, modest, mic de statură, dar Mare OM.

Au fost prezenţi:

Alexandru Boboc, Mihai Boboc, Adrian Suciu, Mioara Bahna, Florin Dochia, Daniel Marian, Corneliu Octavian Rodeanu, Claudia Elis, Ana Ștefănescu, Cornel Urian, Adela Conciu, Nadia Urian, Petronela Apopei, Teodora Razboianu Chiric - Butuc, Magda Lungu, Geta Stan Palade, Ela Bălescu, Mihaela Marilena Chitac, Cristian Gabriel Moraru, Maria Botnaru, Coca Carmen, Constantin Ciubotaru, Irina Lazar, Daniela Vîlceanu, Hara Dana, Narcis Vlad Barbu, Cristian Alina, Gogolosu Ovidiu, Nicolae Valareanu Sârbu, Done Maria-Cristina, Baicu Sorin-Robert, Ion Toma Ionescu, Tudor Gheorghe Calotescu (cel căuia îi datorm fotografiile) , Maria Gabriela Tufa, Rodica Scarlat, Gitan Alice Ileana, Gabriel Dinu, Flori Neaga, Mariana Grigore, Mariana David, Valentin Irimia şi nu în ultimul rând prietenii noştri din cer Ciprian Chirvasiu, Marius Dumitrescu şi mulţi alţii. 

Tabletă de Florii

Azi sunt Floriile. Să ne bucurăm de Flori! La mulţi ani! 
Ieri la Muzeul satului, A înflorit poezia în Cetatea poeţilor. Mulţumiri celei cu iniţiativa, Liliana Popa. Pe scenă am citit o,

Tabletă de Florii.

De luni, clopotele bisericilor vor reda lumii începutul unei noi săptămâni luminate, așa cum a fost hărăzit sǎ se înfăptuiască, prin suferinţă și har. Nu cu multe zile înainte, aflat la Bran, într-un pridvor al palatului, mi-a atras atenţia, atârnat de tavan, un mănunchi de clopoţei. Pe unul dintre pereţii pridvorului se afla și o explicaţie pentru vizitatori, care mi-a răsunat deosebit de frumos la lectură. “Sună dintr-un clopoţel și un înger își va primi aripile!”

          Puteai ridica mâna deasupra capului şi trage de lănţicul cu zale de argint legat de clopoţei, pentru ca îngerii să-şi deschidă aripile precum în primăvară cireşul, florile.

Dar și îngerii probabil că își au legile lor. Poate că sunetul cristalin al clopoţelului n-ar trebui provocat fără discernământ! Poate doar la un cutremur, sau o furtună cu vânt puternic, sau la o mare bucurie, ni se dă voie sa provocăm îngerii, sǎ zboare nevăzuţi printre noi.

          Păcatul oamenilor este acela cǎ nu știu să-și înfrâneze pornirile. Crezând că îngerii sunt întocmiţi ca și ei, unii mai orbi, alţii mai surzi, au turnat bronzul în clopote uriașe și le-au urcat în clopotniţe legâdu-le cu sfori groase, sǎ fie siguri că sunetul clopotului va fi auzit de îngeri. Și de atunci ecoul clopotelor răsună  tot mai puternic asurzindu-i pe îngeri.

          Doar în noaptea de înviere aerul ar trebui să se cutremure si să intre în carne precum lumina prin cuiele lui Hristos.

Foto: Cristina Cretu

Gusterele. Ultima versiune

Aici se poate citi Gusterele in ultima lui versiune, pregatit pentru o noua editie. (Clic pe fotografie sau link)

<p  style="   margin: 12px auto 6px auto;   font-family: Helvetica,Arial,Sans-serif;   font-style: normal;   font-variant: normal;   font-weight: normal;   font-size: 14px;   line-height: normal;   font-size-adjust: none;   font-stretch: normal;   -x-system-font: none;   display: block;"   ><a title="View Gusterele autor Ion Toma Ionescu on Scribd" href="https://www.scribd.com/document/406891262/Gusterele-autor-Ion-Toma-Ionescu#from_embed"  style="text-decoration: underline;">Gusterele autor Ion Toma Io...</a> by <a title="View 's profile on Scribd" href="undefined#from_embed"  style="text-decoration: underline;"></a> on Scribd</p><iframe class="scribd_iframe_embed" title="Gusterele autor Ion Toma Ionescu" src="https://www.scribd.com/embeds/406891262/content?start_page=1&view_mode=scroll&show_recommendations=false&access_key=key-LetXsjn0PBYXBznxBpxM" data-auto-height="true" data-aspect-ratio="null" scrolling="no" width="100%" height="600" frameborder="0"></iframe>


https://www.scribd.c

https://www.scribd.com/document/406891262/Gusterele-autor-Ion-Toma-Ionescu#from_embed

"Băiete, la domnul o bere!..."

Tablete în alb şi negru - Argeşul.ro

By : Serghie Bucur

4-5 minutes

---

Dacă m-aş lua după finalul celui de al doilea pasaj al textului publicat pe coperta a IV-a a volumului TABLETE ÎN ALB ŞI NEGRU, apărut la editura GRINTA, sub semnătura lui Ion Toma Ionescu, ar trebui să pricep că domnul Marian Drăghici nu ştia că exista „un mare prozator în Piteşti” căruia autorul cărţii de faţă „îi trimisesem Guşterele”, fiind „sigur că Guşterele meu l-a muşcat” (adică l-a impresionat pe destinatar). Cum acesta „Avea o problemă cu numele autorului”, deoarece destinatarul, se spune mai departe, „Îl uitase”, fiindcă „Nu ne cunoşteam”, inspirat, prozatorul găseşte soluţia salvării situaţiei: „Îmi venea să mă ridic de la locul meu şi să-i zic: „Ţine minte trei cuvinte: Ion Toma Ionescu”! Finalul aduce lumină: „Şi el (dl. Marian Drăghici) dând cu banul rosti nesigur: Ion Popa Argeşanu”, încheind – pasajul – astfel: „Bietul Argeşanu nu mai e de viitor”.

Cronicarul constată că viitorul este al domnului Ion Toma Ionescu – semnatarul prozelor socotite tablete – de mărimi şi valori felurite, dar viguroase. 164 de pagini de PROZĂ, cartea e structurată pe patru capitole, titulatura lor generând un crescendo estetic corelat literalmente cu atenţionarea de mai înainte, „Ţine minte trei cuvinte…”: 1. „Tablete în alb şi negru”, 2. „Bucureşti – Piteşti”, 3. „Piteşti – Bucureşti” şi 4. „Note de lectură. Portrete”.

Forţa epică satisface pretenţiile cititorilor de proză scurtă, prin substanţa titlurilor, urmând ca plăcerea lecturii să atingă culmea valorică la capătul multora dintre ele. Construcţii de situaţii desenând evenimente, stări şi idei, care prind viaţă prin personajele prezente în naraţiuni. Mă rezum, silit de spaţiul tipografic, la: „US Open”, „Sala Oglinzilor”, „Şarjă la o lansare. Octavian Sachelarie”, „Revista ARGEŞ la aniversare”, „Noe al sunetelor. Hary Tavitian”, „Desant 2014”, „Spitalul de poezie”, „La Firiţă Carp cu Direcţia 9, sau invers”, „În căutarea oii fantastice. Haruki Murakami”, „Priveliştile scribului. Aurel Sibiceanu”, „Fluture de piatră. Maria Magdalena Grigore”.

Rezonanţe stilistice din „Cronicile optimistului” ale lui G. Călinescu, din „Jurnalul” lui Eugen Barbu inclusiv dintr-al „Principelui”, din „Tabletele” lui Geo Bogza, TABLETELE scriitorului Ion Toma Ionescu clocotesc de un puls epic stenic, înviorător, în tonalităţi critic-amicale, ridicând vizibile jaloane ale eticii proprii, întemeiate pe „văd cu inima şi cântăresc cu mintea”. Savoarea convieţuieşte cu rectitudinea, verva cu sobrietatea înfăşurată în tâlc. Un foarte subtil anton-pannism distilează ironia muzicalizată de acordurile cu freatica literatură indusă. O probă: „Cititorul de operă, instrumentul care cântăreşte şi stabileşte datele primare, seci, ale cărţii tale, e un instrument sofisticat modern şi rapid ce-şi face treaba în câteva secunde, dar cel ce interpretează şi dă verdictul e tot criticul, dezbrăcat de preconcepte, de influenţe, de ierarhii prestabilite, obiceiuri proaste şi ca albul să nu fie negru, el să rămână integru în exerciţiul funcţiunii, automat criticul e dezbrăcat şi de haine. Am preferat o femeie unui bărbat gol. Misterul ei mi s-a părut la un preţ convenabil. Dincolo de fereastră e o copilă blondă, tristă, cu faţa angelică, obosită”. „În partea opusă se apropia un grup zgomotos de tineri. Faţa copilei s-a destins, mi-a întors spatele îndreptându-se către turbulenţi. Aceştia, aruncând cu cărţi, toţi odată, au spart cumva geamul şi au reuşit să pătrundă în interior declanşând sărbătoarea desfrâului. Sigur contul meu se lichidase” (Ultima Tabletă).

Mulţumesc Serghie Bucur!

               –Băiete, la domnul o bere!...

 https://argesul.ro/tablete-in-alb-si-negru/