Tablete în alb şi negru - Argeşul.ro
By : Serghie Bucur
Dacă
m-aş lua după finalul celui de al doilea pasaj al textului publicat
pe coperta a IV-a a volumului TABLETE ÎN ALB ŞI NEGRU, apărut la
editura GRINTA, sub semnătura lui Ion Toma Ionescu, ar trebui să
pricep că domnul Marian Drăghici nu ştia că exista „un mare
prozator în Piteşti” căruia autorul cărţii de faţă „îi
trimisesem Guşterele”, fiind „sigur că Guşterele meu l-a
muşcat” (adică l-a impresionat pe destinatar). Cum acesta
„Avea o problemă cu numele autorului”, deoarece
destinatarul, se spune mai departe, „Îl uitase”, fiindcă
„Nu ne cunoşteam”, inspirat, prozatorul găseşte soluţia
salvării situaţiei: „Îmi venea să mă ridic de la locul meu
şi să-i zic: „Ţine minte trei cuvinte: Ion Toma Ionescu”!
Finalul aduce lumină: „Şi el (dl. Marian Drăghici) dând cu
banul rosti nesigur: Ion Popa Argeşanu”, încheind – pasajul
– astfel: „Bietul Argeşanu nu mai e de viitor”.
Cronicarul
constată că viitorul este al domnului Ion Toma Ionescu – semnatarul
prozelor socotite tablete – de mărimi şi valori felurite, dar
viguroase. 164 de pagini de PROZĂ, cartea e structurată pe patru
capitole, titulatura lor generând un crescendo estetic corelat
literalmente cu atenţionarea de mai înainte, „Ţine minte trei
cuvinte…”: 1. „Tablete în alb şi negru”, 2.
„Bucureşti – Piteşti”, 3. „Piteşti – Bucureşti”
şi 4. „Note de lectură. Portrete”.
Forţa
epică satisface pretenţiile cititorilor de proză scurtă, prin
substanţa titlurilor, urmând ca plăcerea lecturii să atingă
culmea valorică la capătul multora dintre ele. Construcţii de
situaţii desenând evenimente, stări şi idei, care prind viaţă
prin personajele prezente în naraţiuni. Mă rezum, silit de spaţiul
tipografic, la: „US Open”, „Sala Oglinzilor”,
„Şarjă la o lansare. Octavian Sachelarie”, „Revista
ARGEŞ la aniversare”, „Noe al sunetelor. Hary Tavitian”,
„Desant 2014”, „Spitalul de poezie”, „La
Firiţă Carp cu Direcţia 9, sau invers”, „În căutarea
oii fantastice. Haruki Murakami”, „Priveliştile scribului.
Aurel Sibiceanu”, „Fluture de piatră. Maria Magdalena
Grigore”.
Rezonanţe
stilistice din „Cronicile optimistului” ale lui G.
Călinescu, din „Jurnalul” lui Eugen Barbu inclusiv
dintr-al „Principelui”, din „Tabletele” lui Geo
Bogza, TABLETELE scriitorului Ion Toma Ionescu clocotesc de un puls
epic stenic, înviorător, în tonalităţi critic-amicale, ridicând
vizibile jaloane ale eticii proprii, întemeiate pe „văd cu
inima şi cântăresc cu mintea”. Savoarea convieţuieşte cu
rectitudinea, verva cu sobrietatea înfăşurată în tâlc. Un
foarte subtil anton-pannism distilează ironia muzicalizată de
acordurile cu freatica literatură indusă. O probă: „Cititorul
de operă, instrumentul care cântăreşte şi stabileşte datele
primare, seci, ale cărţii tale, e un instrument sofisticat modern
şi rapid ce-şi face treaba în câteva secunde, dar cel ce
interpretează şi dă verdictul e tot criticul, dezbrăcat de
preconcepte, de influenţe, de ierarhii prestabilite, obiceiuri
proaste şi ca albul să nu fie negru, el să rămână integru în
exerciţiul funcţiunii, automat criticul e dezbrăcat şi de haine.
Am preferat o femeie unui bărbat gol. Misterul ei mi s-a părut la
un preţ convenabil. Dincolo de fereastră e o copilă blondă,
tristă, cu faţa angelică, obosită”. „În partea opusă
se apropia un grup zgomotos de tineri. Faţa copilei s-a destins,
mi-a întors spatele îndreptându-se către turbulenţi. Aceştia,
aruncând cu cărţi, toţi odată, au spart cumva geamul şi au
reuşit să pătrundă în interior declanşând sărbătoarea
desfrâului. Sigur contul meu se lichidase” (Ultima Tabletă).
Mulţumesc Serghie Bucur!
–Băiete, la domnul o bere!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu