Cafea cu sare

Se dedică de ziua ei Claudiei Duminică

Eram frumoşi.

Împărăţeam tinereţii

elanul, sentimentele,

votca şi sucul de roşii…

Agăţam

de lobul urechii

cuvintele,

ca pe nişte cireşe de mai.

Stăpâni ai azurului

ne avântam

pe luciul gheţii,

exersând piruete

şi salturi mortale…

Patinatorii albaştrii

ai aerului,

susţinuţi de propriile

aplauze.

Am descoperit

în contractul cu viaţa

clauze

secrete

…Că lumea

plină de şmenuri

e împărţită

de schengenuri,

Gheaţa este

mai subţire ca aţa,

cireşele sunt amare,

şi deposedaţi

de candoare,

în ochii iubitei

fără strălucire acum,

asta e o ştire,

că nimic nu mai are

dulceaţa

cafelei cu sare.