Tabăra Internațională Poezia Vie, Costinești. Recital a doua seară, 31.0...

De la minutul 20, în Curtea cu miracole a Directiei 9, îndoit de sete, Ion Toma Ionescu citind din Al cincilea anotimp. Dar cele 4 ore de înregistrare sunt încărcate, pe toată intinderea, cu poezie si muzică de înaltă calitate. Poftiți la festin!

Conta contează

Un Triptic publicat la Neamţ in revista Conta. Multumiri Adrian Alui Gheorghe
Aici revista:  https://www.scribd.com/document/431200558/Revista-Conta-nr-34?fbclid=IwAR0FIWFcqFw-Elz4XakP4EJaGUFSmA_WmP_-w9XnnH70rvQVfH7eV4nrcP8

Lobby pentru Guştere. devin insistent…

Domnule/Doamnă, aş vrea să vă propun o afacere frumoasă din care dumneavoastră nu câştigaţi nimic, în afară de stimă din partea mea(oricum o aveaţi!) şi poate a altor câţiva confraţi. E o toamnă păcătoasă!... Folosesc cuvinte puţine ca să mă fac înţeles şi să nu vă răpesc din timp, dar tot o s-o dau un pic după cireş... Apelez la bunăvoinţă, pentru că aţi citit Guşterele. Pentru cele 15-16 cărţi pe care le-am comis în materie de scris, ca modest criminal în serie, ca să nu oripilez opinia publică şi să mai salvez câte ceva din republică şi onoarea mea de familist convins, am plătit din buzunarul propriu, dinadins, toate cheltuielile de înmormântare… Consider că Guşterele ar merita un alt tratament!

Referitor la „cheltuieli de înmormântare”, opinez că la un tiraj de 100, maxim 200 de exemplare pe care mi le-a permis buzunarul subţire, chiar dacă unii critici ar fi fost tentaţi să cânte veşnica pomenire, nu s-au auzit, şi tot moarte sigură s-a numit!... Abia de ajung, evident, 100 de cărţi să le pui la pachete, şi să le împarţi cu paharul de colivă, punga de crochete şi doi mici, plus paharul de vin aferent, neamurilor şi literaţilor pe care-i ţii de amici, nutrind speranţa activă că va aprinde careva vreo lumânare, de sâmbăta morţilor…

Cum ziceam, sau nu ziceam, dar zic acum. Am terminat ediţia III-a la Guşterele, roman căruia, i-am mai adăugat aproape 50 de pagini şi mă bate gândul, să-i schimb şi numele de botez, e o decizie importantă(Tobârlanii e o variantă, nu ştiu, optez!…). Cartea surprinde, şi cred că o editură bună ar putea-o vinde măcar în 500-1000 de exemplare, dar editorii pe care-i ştiu eu, nici nu citesc manuscrisul, ori sunt gregari, ori aparţin unor edituri mici şi nu au spirit practic de aventură, să împlinească visul Guşterelui care ar vrea să intre pe cai mari în literatură. Ştiu şi eu, ştiţi şi dumneavoastră nu va trebui să explic, cum Ghepardul a crescut o ditamai editură, din nimic!...

Dar să rămânem în ograda noastră, n-aş vrea să sar gardul, dar nici să-mi pun ştreangul de gât!... Guşterele meu nu e Ghepardul lui Lampedusa, dar orişicât!...

Revenind de după cireş, nu văd în zare, Neica Nimeni cum sunt, să pot face crocodelul să zboare! Chiar dacă i-am promis că-i obţin aprobare pentru un transplant de aripi.

De-aia zic, poate ne „înfiaţi” pe amândoi Domnule/Doamnă şi împreună scoatem în sfârşit romanul românesc din nevoi… Să fie citit!

M-am jucat, dar m-am jucat pe bune. Sper după câte vă cunosc, să nu fi produs suspiciune. Dumnezeu ţine cont de faptele bune şi mai face din când în când o minune.

Aşteptăm cu emoţie, ca doi norocoşi, eu şi Guşterele un răspuns şi un tuns la promoţie, să dăm în vitrină frumoşi.
N.A. Manuscrisul va sta la dispoztia celui care se va incumeta...

Octombrie de Arges

În numărul din octombrie al revistei Argeş. Mulţumiri Augustin Doman!

 https://centrul-cultural-pitesti.ro/revista-arges-octombrie-2019/

Rebeca si Gusterele

 16 decembrie 2015. 4 ani. La Librarie Mon Cher. Lansare Guşterele

Sunt deja patru ani de când i-am dat nume de cod, Guşterele, şi mi-am luat mâna de pe el. Am deschis uşa zicându-i într-un fel „ridică-te şi umblă(!)”, dându-i drumul în lume, din pod. L-am crescut cum am simțit eu şi am crezut de cuviinţă, până ce m-am convins că-şi duce singur la gură zeama din lingură, e o fiinţă suficient de bine dotată, curată la trup și în spirit, și pregătită să-şi ia hamul şi praştia .

Mie mi se pare de un soi special, nobil şi modern în respectul tradiției, dar mai ales original. Nici lup, nici miel, doar că trebuie recunoscut la OSIM ca animal de paradă, că la scriitori la Uniunea de cult, pare să se închidă prăvălia, dacă și “amantul colivăresei” Radu Aldulescu şi-a găsit pălăria gravidă evacuată în stradă sub bradu împodobit cu zăpadă.(E drept, s-a întâmplat mai demult!...)

Din păcate e o vreme apatică, pe fond de criză și schimbare climatică. Suferinţa mea tipică de scriitor tipicar, e că nu se multiplică la tipar suficiente ouă de guştere, cât ar fi necesar, să împuieze!... Și alea care sunt, n-are cine să le încondeieze…

Nu ştiu cum s-o fi numind şi cât ţine tinereţea la guşteri!? Ce ştiu sigur e că marea guşteriadă încă n-a început şi mă cuprinde tristeţea!... Va trăi periculos Guşterele meu, notorietatea e jos şi nu mă surprinde, n-are cum să crească(!) între oameni ciudați care n-au timp să citească.

L-am învăţat să nu întindă mâna la capul podului să cerșească şi nici să iasă cu vreun critic la masă în vreo cârciumă dubioasă, să achite el nota cu cardul. Plăteşte criticul, dacă vrea să vadă leopardul…

La fel când intră în sediul unei reviste literare să nu se închine figurilor obosite şi triste ce par cuminţi în mediul lor de consacrare, că nu e nici Meca dar nici Las Fierbinţi şi redactorii nu sunt sfinţi să faci sluj, nici la Bucureşti, nici la Cluj!

Tu s-o cauţi pe Rebeca, fata romanțioasă cu buzele neatinse de ruj şi să-i oferi o cafea Jakobs alintaroma, doar atât! Să nu sari între sânii ei ca fantoma, s-au s-o muşti de gât, că dă al dracului de urât!

Ştiu eu dacă voi fi ascultat? În prezența ei, poate să devină turbat!

Am semnale că Gușterele nu se lasă din mână la citit. Se oferă cineva vreun editor să-mi împlinească visul, să mai scoatem o ediţie, ediţia III-a eu sunt pregătit cu manuscrisul, că de-asta v-am provocat…