Lobby pentru Guştere. devin insistent…

Domnule/Doamnă, aş vrea să vă propun o afacere frumoasă din care dumneavoastră nu câştigaţi nimic, în afară de stimă din partea mea(oricum o aveaţi!) şi poate a altor câţiva confraţi. E o toamnă păcătoasă!... Folosesc cuvinte puţine ca să mă fac înţeles şi să nu vă răpesc din timp, dar tot o s-o dau un pic după cireş... Apelez la bunăvoinţă, pentru că aţi citit Guşterele. Pentru cele 15-16 cărţi pe care le-am comis în materie de scris, ca modest criminal în serie, ca să nu oripilez opinia publică şi să mai salvez câte ceva din republică şi onoarea mea de familist convins, am plătit din buzunarul propriu, dinadins, toate cheltuielile de înmormântare… Consider că Guşterele ar merita un alt tratament!

Referitor la „cheltuieli de înmormântare”, opinez că la un tiraj de 100, maxim 200 de exemplare pe care mi le-a permis buzunarul subţire, chiar dacă unii critici ar fi fost tentaţi să cânte veşnica pomenire, nu s-au auzit, şi tot moarte sigură s-a numit!... Abia de ajung, evident, 100 de cărţi să le pui la pachete, şi să le împarţi cu paharul de colivă, punga de crochete şi doi mici, plus paharul de vin aferent, neamurilor şi literaţilor pe care-i ţii de amici, nutrind speranţa activă că va aprinde careva vreo lumânare, de sâmbăta morţilor…

Cum ziceam, sau nu ziceam, dar zic acum. Am terminat ediţia III-a la Guşterele, roman căruia, i-am mai adăugat aproape 50 de pagini şi mă bate gândul, să-i schimb şi numele de botez, e o decizie importantă(Tobârlanii e o variantă, nu ştiu, optez!…). Cartea surprinde, şi cred că o editură bună ar putea-o vinde măcar în 500-1000 de exemplare, dar editorii pe care-i ştiu eu, nici nu citesc manuscrisul, ori sunt gregari, ori aparţin unor edituri mici şi nu au spirit practic de aventură, să împlinească visul Guşterelui care ar vrea să intre pe cai mari în literatură. Ştiu şi eu, ştiţi şi dumneavoastră nu va trebui să explic, cum Ghepardul a crescut o ditamai editură, din nimic!...

Dar să rămânem în ograda noastră, n-aş vrea să sar gardul, dar nici să-mi pun ştreangul de gât!... Guşterele meu nu e Ghepardul lui Lampedusa, dar orişicât!...

Revenind de după cireş, nu văd în zare, Neica Nimeni cum sunt, să pot face crocodelul să zboare! Chiar dacă i-am promis că-i obţin aprobare pentru un transplant de aripi.

De-aia zic, poate ne „înfiaţi” pe amândoi Domnule/Doamnă şi împreună scoatem în sfârşit romanul românesc din nevoi… Să fie citit!

M-am jucat, dar m-am jucat pe bune. Sper după câte vă cunosc, să nu fi produs suspiciune. Dumnezeu ţine cont de faptele bune şi mai face din când în când o minune.

Aşteptăm cu emoţie, ca doi norocoşi, eu şi Guşterele un răspuns şi un tuns la promoţie, să dăm în vitrină frumoşi.
N.A. Manuscrisul va sta la dispoztia celui care se va incumeta...