colectiv

        la patru ani

urlete

din singura
noapte
descresc
încercuind
şoapte
în punctul
defunct 
omenesc
pierdut
de sine

asemene

în unde
gemene...
cine loveşte
cu piatra de foc
luciul apei
deschide
cercurile
pătrate
care închid
viaţa...

să iei

dimineaţa
de la capătul ei
cu înţelegerea
de pe urmă…