Fotografii miscate - acasa

A iesit de la tipar

Într-un moment când propriile mele îndoieli deveniseră obstacole şi dansul cu fotografiile prietenilor, agăţate pe sârmă în cleşti de argint - o poezie, o proză şi iar o poză, însemne sub cerul liber - mi se părea mai potrivit ca aranjament înşirat sub cupola unui circ, decât într-un spectacol regizat între coperţile unei cărţi.
Am avut norocul să discut cu Romeo Ioan Roşianu şi el s-a arătat cucerit de idee, amintindu-mi ce bine ne-am simţit amândoi în Curtea cu cariatide la Sibiu într-un şir de nopţi artghotice cu trufe negre, struguri storşi în vin şi nuduri întinse pe culmea de rufe…
Mulţumesc prietene! Şi tuturor celor care aţi fost alături de mine!

A IEȘIT ACUM DE LA TIPAR - și va pleca înspre autor și cititorii săi - o carte document, o carte în care sunt nemurite multe destine, personalități și caractere.

Ion Toma Ionescu propune (niște) „Fotografii mișcate”, o carte susținută critic de Rosiianu I. Romeo, Zorin Diaconescu, Daniel Luca, Daniel Marian, Cristian Gabriel Moraru și prof. Nicolae Dina.
Coperta este făcută de Florin Dochia, după îndelungi consultări cu autorul.
În stadii avansate de pregătire pentru tipar sunt cărți semnate de Ioana Cîrneanu, Alexandra Cheroiu, Petronela Apopei, Zaharia Mihail-Robert, Traian Brinza (Marck Nessel), Dragos Gelu, Adrian Mocanu, Sergiu Botezatu, Ela Bălescu, Daniel Marian și Nicolae Dumitru, două cărți pe care am să le semnez împreună cu Maria Nagy și Iustinian-george Paiuc, precum și antologia „Vara sentimentelor”, la care sunteți invitați în continuare să participați.

Cuvant de intampinare

          Un alt prieten care a avut amabilitatea să scrie un cuvânt de întâmpinare a Fotografiilor mişcate este Cristian Gabriel Moraru. Mulţumesc Gabi!

In numele prieteniei

Ce ar mai fi de spus după ce profesorul Nicolae Dina din Alexandria(de menţionat că biblioteca dânsului n-a ars niciodată!), se apleacă asupra cărţii tale şi găseşte lucruri demne de a fi scrise despre ea?

Un singur lucru ar mai fi de spus: Mulţumiri Domnule Profesor!

Cartea prietenilor

Nerăbdare este cuvântul de ordine la orice naştere! Şi nu cele nouă luni în care bulgărele de viaţă prinde contur, ci clipele din urmă, înainte de ţipătul vital la întâlnirea cu aerul şi lumina. La prima naştere a soţiei, din poarta maternităţii, aşteptând, am auzit vuietul acela venit dinspre stadion, ca o chemare magică. Era un meci important, marcase Dobrin, paşii m-au purtat fără cap pe coasta dealului şi m-am trezit în mijlocul mulţimii ce consuma la pauză odată cu seminţele, fericirea de moment a posibilei victorii. Şi odată mi s-a luat ceaţa de pe ochi când arbitrul la centrul terenului voia să fluiere începutul reprizei a doua.

N-am mai auzit fluierul ci un ţipăt ce venea din vale dinspre maternitate şi se înfigea tot mai ascuţit în mintea mea. M-am ridicat ca un nebun şi am luat-o la fugă, printre rândurile de spectatori ce abia se aşezaseră ca să privească spectacolul. Nu ştiu cum mi-am amintit de trandafiri! Când am ajuns în poarta maternităţii o asistentă, mă ştia, tocmai ce mă căuta din priviri şi nu mă putea zării de buchetul de trandafiri…

La fel şi la naşterea unei cărţi. Suntem cuprinşi de nerăbdare. Am vrea să ştim dinainte cât de lungă e vara fierbinte, ce se va alege de ea. Va fi înscrisă pe hărţi, sau va aştepta seara la drumul mare, autostopul?…

Unii prieteni spun că va fi sărbătoare.