XV. O antologie de autor
Ion Toma Ionescu
96. aguridă
lui George Mihalcea
sunt cel mai iscusit vânător
vânătorul de nopţi
dintr-o vamă
dacă-mi intri-n vizor
și sunt strugurii copţi
gloanţele mele
de-argint
n-au nici tată
nici mama
sunt cel mai îndrăgit vânător
vânătorul de nopţi
dintr-o dramă
am în vizor
numai struguri necopţi
aguridă
fără tată și mamă
și-n piept
port un glonţ de aramă
97. pe plajă
orbit de soare
te caut
oglindită în mine
zveltă
cu braţele arămii
despicând
valurile
îmi potrivesc
respiraţia
iar tu scâncești
plictisită
ca un pescăruș
decojindu-ţi
pielea de sare
98. noaptea învierii
doar în noaptea învierii
sunetul clopotelor
intră în carne
precum lumina
prin cuiele
lui hristos
99. îngerul
îngerul
introvertit
se ferește să treacă
pragul luminii...
nu se îngăduie
zidit
dar lasă însemn
la răscruci
în troiţe de vânt
cruci
de salcâm
înflorit…
100. în numele tău
Danielei Toma
trupuri de femei goale
precum lampioanele plutind legănat
gata să se răstoarne pe ape negre...
râul e pătimaș
izvorând din o mie și una de nopţi
în oglinzi interiorul devine sângeriu
răzvrătit de flăcări
mușcând lacom din malurile
bărbatului pereche
timpul ţipă braţele se caută însetate
și viscolul își ascute cuţitele
în carnea umbrei din nisipul încins
raiul luminii ca un capăt de linie
picură pe buze stropi de apă vie
când vorbesc în numele tău
101. timpul seamănă cu un tren
timpul seamănă cu un tren
poate e trenul trecând peste noi...
noi traversele căii ferate
om lângă om susţinem șinele
pe care lunecă locomotiva și vagoanele...
o perioadă scurtă devenim pasageri
însă nu poţi alege liber nici trenul
și nici segmentul de drum
poţi nimeri un tren de marfă
nu e de preferat bou-vagonul
de la sindromul vacii nebune
animalele vii se transportă doar congelate
poate fi un tren cu soldaţi răniţi
se poate și un tren de mare viteză
două-trei sute de km pe oră ploaie vânt
doar zăpada și dumnezeu poate întârzia sosirea
lumea nu se înghesuie în trenurile rapide
în vremi de criză se grăbește doar timpul
totdeauna pasagerii se ciondănesc
pentru locurile de la geam
bătaia mare e pe trenurile fantomă
acelea sunt trenuri de lux
unde timpul cosmic își împlinește
călătoria de plăcere lent de-a lungul căii lactee
am urcat în orient-expres era plin
de baroni conţi spioni actriţe și balerine celebre …
întreg personalul în uniformă
se uita la mine cu ochi neliniștiţi
valuri izbind o stâncă ivită în calea lor
le-am scos biletul de călătorie și
legitimaţia de poet era un fals
nu sunt membru al uniunii scriitorilor
m-am așezat la o masă în restaurantul select
un chelner îmbrăcat în alb impecabil
s-a apropiat de mine și am comandat
prânzul de duminică pentru trei
la primul canton urcau părinţii mei
102. insurgenţă
opriţi larma vocalelor
ţipetele lor deșănţate
exacerbează
păcatele și trufia…
cu umilinţă
consoanele
sunete mute
aproape oarbe
îngenunchiate
de gloanţe
în faţa porţilor
se vor ridica
mărșăluind
în cadenţă
pre limba morţilor
103. lăstar
când vine moartea
șerpește
ca viţa
de vie
în care
s-a uscat
vinul...
te-ngrijește
să retezi
un lăstar
sub
ultimul nod
înainte
să orbești
ceilalţi
muguri
de ochi
crestează
cruce
apoi
și în inima ei
fixează
un bob de grâu
prin care
să vezi
dinapoi
cum se duce
via pe rod
când
vine
moartea
șerpește
ca viţa
de vie
în care
s-a uscat
vinul
104. scărarul
(celţii credeau că se trag din copaci…)
lui Emil-Iulian
Sude
între două
tulpini de arţar
două
scânduri
prinse în cuie
și iar
desprinse
cu cleștele
de scărar
rânduri
rânduri
de trepte
înălţate
mereu
sub picioare
... omul
își suie
greu
crucea
în spate
aproape
ajuns
nu mai are
răbdare
i se pare/crede
că poate
să calce pe ape
cu ochii
în soare
vede
crucea
ca o elice
și cade
în cerul lui
de scărar
... cum cad
din arţar
micile
elicoptere
ale toamnei
105. selfie cu moartea
silueta unei preotese
a soarelui alb
se insinua ca o
bulă papală
în catedrală
lipită de mine
lac de sudoare
în așternutul
bolnav
făcea selfie
cu privirea mea
goală derutată
și am simţit-o
plonjând
meteorit
prin branulă
lumânarea
ardea
întunericul
dispăruse
din salon
ceara se topea
într-un faeton
de miere
și-n dulce durere
m-am trezit
(Cear i miere)
