85. cuvintele
nu eu sunt
cel care a împărtăşit
această taină
căci însuşi el
întâi a rostit
apoi şi-a dezlegat
pasările gândului
să prindă înţelesul
vorbelor sale
pe care
le-a adeverit
binecuvântându-le
cuvintele sunt fiinţe
86. credinţă
s-a ridicat umbra
de la picioarele mele
ca o flacără vie
înconjurându-mă
şi mi-am zis
se poate să fii
o singură dată
şi să arzi
de mai multe ori
87. îndreptar pătimaş
nu-mi îngăduiam
să mai privesc miezul încins
al astrului zilei
mă încălzeam la palida lună
pipăind
coapsele lucind reci
ale negresei
mă credeam tânăr
și m-am trezit
într-o bună zi
fără vârstă
88. zidul
tălpile merg
pe calea pustiului
secunde risipite
în marile dune
de n-ar fi înţeleptele cămile
să rumege zilele
în tăişul nopţilor
în ce chip
am pătrunde hăţişul
de ierburi uscate
al viului…
şi deodată un zid de apă
cu gândul
în tălpile picioarelor
socoteşti că e bine
să spargi zidul
cu braţele
priveşti în ochii
cămilei şi citeşti
suflă aerul
în piei cusute
de oaie
ca să treci apa
89. de cealaltă parte
în partea de cealaltă parte
decupam cu un foarfece
fereastră din fereastra
cărţii albastre
credeam că pot face asta
pe principiul vaselor comunicante
doar că mă afundam
în labirintul unui tunel
şarpe de tablă
inel din inel
filă cu filă
prin care se strecurau
literele
de clorofilă
ca nişte frunze de apă
scrutam prin lentilă
într-o groapă adâncă
punctul focal
şi vedeam în reticul
prin reţeaua de fire
braţe de foarfeci
retezând
ombilicul
subţire
90. am văzut moartea cu ochii
o negresă tânără
se înflăcăra
obraznic
scuturându-se de hanţe
dansa din buric
şişul meu
cu tăişul în jos
încolţise
în prăsele de os
ardeam la foc mic
l-am răsucit de teamă
morţii sub piele…
cu zăpadă am şters
sângele pe lamă
şi-am fugit
ea ţinându-se
de stele mă striga
duios
poete cu ce
ţi-am greşit
91. viaţa o pisică sălbatică
elenei katamira
nu e decât
un ghem
de lână
care
se desfăşoară
rostogolindu-se
în ghearele
unei pisici
jucăuşe
numai tu vezi
obstinat până
dincolo
de departe
că cea ghemuită
e o zână
cu degete lungi
şi manichiură
îngrijită nu
blânda/cruda
moarte…
şi ajungi
să te luminezi
te îndoi
de mamă
de copil
şi de ploi
te cobori de
umeri
şi mă tem
nu mai crezi
că lâna-i de aur
în ghem …
firul se rupe
şi nu rămâne
nimic
din tezaur
…degeaba numeri
din doi în doi
înapoi
92. volbură de nisip
dau frâu liber
dorinţei
şi (în)calc aerul
pe care l-ai scris
cu volbură
în nisipul fiinţei
mele
pe plaja sulina
într-o
scorbură a nopţii
în cuibarul
de stele
unde
liniile paralele
s-au întâlnit
93. poem alb
de atâta alb răzvrătit
mă dor ochii
privesc fix şi aştept
să-i ţâşnească
miresei prin rochii
uraniu îmbogăţit
la un capăt al ceţii
privesc fix şi aştept
un concept încolţit
din fum de ţigară
viscolit în cafeaua
amară a dimineţii
privesc fix şi aştept
(ca)trenul încărcat
cu metafore
ieşit de pe şine
între coline veline
înzăpezit
privesc fix
… nu mai vine
94. prinzătorul de vise
lui adrian suciu
probabil am rămas indieni
într-o americă nedescoperită
cu porţi la ceruri deschise
alergând în cerc
şi prinzând fluturi
în prinzătorul de vise
probabil că suntem morţi
legănaţi într-o casă de apă
fuioare de fum într-o plasă
de cânepă împletită
şi nici pânza topită de in
nu mai vrea să ne-ncapă
probabil doar dansul cuvintelor
clopot mut va rămâne în aer
stăpânul pierdut
…tropot de cai
înhămaţi în destin
la bătrânul tramvai
95. joc cu unicorn
lui ioan romeo roşiianu
dintr-un corn
de unicorn
torn
stropi de
lavă
direct în mortar
ca şi cum
într-un glosar
vechi
aş semăna
seminţe
să răsară
în urechi
tufe tinere
de agavă
…edificiu precar
fără grinzi
de susţinere
enclavă
din oglinzi
translucide
solare
palate
inconsistente
de siliciu topit
şi sare
corăbii
rătăcind
prin deşertul
de jar
cu sigla
păsării ceţii
la avatar
casă de inorog
nesupus…
şi mă rog
celui de sus
să ajung
să pun ţigla
şi să dau
pereţii
cu var
înainte ca
animalul
de zăpadă
din mine
să se dea
răpus…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu