VI. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu

 

31. în metru antic

e sigur că piatra
a fost pe lume
înaintea lui dumnezeu
altfel cum să explici
izvoarele
curgând între pietre
rostogolind
la vale nisipul
şi oglindind în ape
chipu-i difuz

e sigur că
plictisit şi uşor confuz
marele strateg
s-a relaxat
desenând
pe prundiş
întâi conturul
umbrei
cu o nuia ruptă
din aluniş

lucrul era bun

a continuat apoi
în căuşul
mâinii drepte
să modeleze
concepte noi
desăvârşind
trupul femeii
cu linii mult
ajustate
de expertiză

în timp ce
cu mâna stângă
ţinea în priză
soarele pe cer

32. letopiseţul iubirii

o adiere
dincolo de pleoape
urma
paşilor tăi…

în jurul
gleznelor
strălucind
siliciul

mâinile mele
mângăie
decojind
risipa

timpul s-a oprit
doar un izvor
susură
scrijelind în bazalt

letopiseţul
iubirii

33. cinema lumina

cuibar de imagini
spuza cuvintelor
lustruind zăpada
din pagini

în spatele
ecranului
zumzetul
greierilor…

pauza dintre role
şi fumul înecăcios
de celuloid
aprins…

întâia surpare de mâini
în râpa cu fragi
ademenind
întunericul

tot mai caut iubito
îngăduinţa
firavei
lumini…

34. fructul oprit

se sprijină umbra de noi amândoi
sub măceş glasul şarpelui străpunge clipa
chipul tău bântuit de înger
picură miere în figure

urma paşilor mută zarea
pietrele în râu clatină gleznele
colină de meri înfloriţi
tinereţea îngână lumină lină

35. iazul albastru

pletele-i râu 

revarsat între perne
şi sânii puiandrii de lup
cum scânceau
flămânzi

surde semnale
falangele
degetelor
mângâiau resfirate
răsuflarea în rugi

aud foşnetul
de mreană al iubitei
şi şoimul din carnea mea
sfârtecându-mă
blând

simt aidoma 

olarului lutul
lujer pe roată
în cer
crescând

buzele-s arse
către iazul albastru
coapsele nopţi-n surpare
se crapă
ziua

36. dansul ielelor

suliţi de foc
lustruind
rugina
spinării de bronz
a bătrânului
cavaler

răni oblojite
peste zi
în tufişuri
cu rugi
de măceşi

se lasă seara
sub ape
păstrăvi
albesc
nisipul

durerea vie
se scurge
prelung
ca lumina
unui opaiţ

şezusem
cu capul
rezemat
de cornul
lunii

în raze
ielele
dansează
despicându-mi
chipul

37. pântecele gol al tinereţii

desferecat
pântecele gol al tinereţii
încins cu litere-tulpini
de păpădie

şi scrisul viu
capcană
rostogolindu-se
între sâni

cu strigătul în lanţ
sorbind
mirat pe buze
stropi de apă vie

şi împrejur aripi
de schije stârnite
în buricele
degetelor

ochii mei crăpaţi
aburind
mi-aduc aminte
cuvintele

netezind în dans
reliefuri vertije
...muşc cu grjă
scoarţa copacului

inima e tot verde
doar literele
s-au îngroşat
literele

(Din volumul Bursa îngerilor)