Domnule/Doamnă,
Aş vrea
să vă propun o afacere frumoasă din care dumneavoastră aparent nu câştigaţi
nimic, în afară de stimă din partea mea şi poate a altor doi-trei confraţi. E o
vară păcătoasă!... Covidul SARS-Cov-2 ne-a mascat pe toţi, înstrăinându-ne şi
distanţându-ne între noi şi raţionalizând berea de la terasă. Gureş fiind ca
meserie de bază, folosesc de data asta
cuvinte puţine pe frază, ca să mă fac înţeles şi să nu vă răpesc din timp, dar
tot o s-o dau un pic după cireş...
Apelez
la bunăvoinţa, mai ales a acelora care n-au avut putinţa să citească Guşterele
în firavele lui apariţii în două ediţii succesive, dar au auzit câte ceva
despre el! Profit de ocazie şi-mi cer iertare pentru cele 15-16 cărţi pe care
le-am comis colateral ca modest şi trist criminal în serie, şi le-am ascuns
cumva, ca să nu oripilez opinia publică şi să mai salvez câte ceva în republică
din reputaţia şi onoarea mea de familist. Este evident că am plătit cum se face,
din buzunarul propriu, toate cheltuielile pentru „înmormântarea” lor, dar îmi
place să cred şi consider că Guşterele ar merita un alt tratament!
Referitor
la „cheltuieli de înmormântare”, opinez că la un tiraj de 100, maxim 200 de
exemplare pe care mi le-a permis buzunarul subţire, chiar dacă unii critici ar
fi fost tentaţi să cânte veşnica pomenire, nu s-a prea auzit şi tot moarte sigură
s-a numit!... O sută de cărţi abia de ajung evident să le pui la pachete şi să
le împarţi cu paharul de colivă, punga de crochete şi doi mici plus paharul de
vin aferent, neamurilor şi literaţilor pe care-i ţii de amici, nutrind speranţa
activă că va aprinde careva vreo lumânare de sâmbăta morţilor…
Cum
ziceam, sau nu ziceam, dar zic acum. Am terminat ediţia III-a la Guşterele,
roman căruia, i-am mai adăugat peste cincizeci de pagini şi mă bate gândul să-i
schimb şi numele de botez, e o decizie importantă(Tobârlanii e o variantă, nu
ştiu, rămâne să optez!… Aştept şi părerea doamnei Eva Monica Szekely care
pregăteşte un studiu introductiv…).
Cartea
e cel puţin surprinzătoare şi cred că o editură bună ar putea-o vinde măcar în
câteva mii de exemplare. Însă editorii pe care-i ştiu eu, ori sunt gregari, ori
nu citesc manuscrisul, ori aparţin unor edituri mici şi nu au spirit practic de
aventură să împlinească visul Guşterelui care ar vrea să intre pe cai mari în
literatură. Ştiu şi eu, ştiţi şi dumneavoastră nu trebuie să explic, cum
Ghepardul a crescut un colos de editură, din nimic!...
Dar să
rămânem în ograda noastră, n-aş vrea să sar gardul, dar nici să-mi pun
ştreangul de gât!... Guşterele meu nu e Ghepardul lui Lampedusa, dar
orişicât!... Revenind de după cireş, nu văd în zare Neicanimeni cum sunt, să
pot face crocodelul, guşterele meu de coastă(rupt din propria-mi coastă), să
zboare! Chiar dacă am obţinut fonduri şi aprobare de la nevastă pentru un
transplant de aripi.
De-aia
zic, poate ne „înfiaţi” pe amândoi Domnule/Doamnă şi împreună scoatem în toamnă
romanul românesc din nevoi!… Să fie citit!
Notă: Oferta, valabilă
anul trecut, între timp a căzut, căci editura Hoffman a pus ochii pe noi. Aşteptăm
cu emoţie coperta, norocoşi amândoi eu şi Guşterele, un tuns la promoţie, să
dăm în vitrină frumoşi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu