117. se scrie poezie,
în spuma berii
la berărie
pe urdinişul muierii
în buza mierii…
la puşcărie
pe clăbuci de săpun
şi pe fumul
de tutun (la ce bun!…)
pe cruci de apă
în călcâiul
urmei vinului
de la agapă
pe cornul lunii
sau pe sânii albi
ai nebunii
stropiţi de ploi
pe frunza de stejar
moartă
pe-o gutuie
sau pe-o hartă
cu românica
bătută-n cuie
de pălimar.
se scrie poezie… rar
118. în cartea în care scriu
eu,
ninge tot timpul
caligrafiez cu acribie
literele albe
zăpada iese din pagini
abia de mai disting
marginile
continui să scriu
ca şi cum mi-aş tivi sufletul
dar în noaptea asta
s-a întâmplat un miracol
firul de ceară alb din literele
mele s-a împletit
cu un fir de mătase roşie
şi să se întregească minunea
în trup mi-au încolţit bulbi
de ghiocei
119. ca şi cum luneci
cu mâinile
înfrunzind pielea
ceţoasă
devălmăşind voit
sub cearşafuri
de smalţ
ordinea riguroasa a umbrei
am văzut o casă
în zwolle
din colţuri de cărămidă
arsă în foc
ieşind în relief
ca ţepii unui arici
ce fiinţă hieratică
şi caldă
ademenind sub magie
se dezvelea
sub pilea-ţi
trandafirie
120. o combinaţie duală,
de alb-sângeriu
martie şi-a ales
culoarea pereche
potrivind candoarea
lângă păcatul viu
când am desprins
în doi timpi sub
sarafanul nins
bluza ta roşie
vălul s-a rupt
şi am dat de ghimpi
121. ne regăsim pironiţi,
într-o livadă de
cireşi înfloriţi…
caut lumina cuvântului
numai că bestialele
flori de cireş
mi-au străpuns simţurile
toate organele ciuruite
au căpătat simţ olfactiv
literele s-au risipit
parc-ar fi nişte jerbe
de fluturi
şi un pian dement
tocmai acum şi-a găsit
să-şi dezintegreze sunetele
în cerul îngerilor
mă iertaţi de neputinţă.
voi alege să tac aici
121. ochiul magic,
clipeşte scurt
depăşind iminenţa realităţii
lumina taie pieziş
cadrul umple ca o explozie
resorturi nebănuite
dincolo de aşezarea firească
a straturilor de aer
pânza poroasă a filtrelor
absoarbe umbra
şi artistul sparge
coaja sâmburelui
o fracţiune de
secundă timpul
înţepeneşte strivit
apoi soarele roşu
se ridică deasupra nopţii
celei scurte
altarul cerului
s-a deschis
pentru slujba
de dimineaţă
ne potrivim paşii
pe poteca muntelui
122. ce repede se pun ani
înapoi,
şi tot mai greu înainte
sania lunecă pe zăpada din noi
răvăşind scrum şi mirări
în cuvinte
la capătul zilei în noaptea
culme de rufe întinsă
între cer şi pământ
recoltăm trufe negre rare
din capcane de vânt
e o stare devreme
într-un anotimp-domn,
sâmbure încolţind
în somn
123. la mare,
la soare
în frac
pe nisipul plajei
sângeri
sub semnul
vrajei
celebrând
domnişoare
cu chipul
de îngeri
şi piele
de drac…
124. în răspântii,
mă regăsesc uneori
vegetând…
stau în mine ca o hologramă
cu ochii la
învelişul cerat
în plină dramă
îmi cresc spini în platfus
…îmi vine să rămân
Cactus
125. curenţi reci
subţiri,
lame de brici
străpung pielea
bronzată
apa mării e limpede
calc dungile mierii
desenate
dedesubt
în lumina filtrată
fagure de apă
inconsistent
ce se clatină
şi pulsează
legănând nisipul
întind privirea
deasupra platoşei
de solzi
albaştrii-verzui
respiraţia e liniştită
marea încă doarme
fiinţă vie
după orgasmul
unei nopţi
126. cum să-mi las copilul,
din grijă
în primejdia fluşturaticei
zvârlugă de apă
îi va luneca printre
degete
gândea mama
şi eu tăiam cu braţele
întors pe spate
apa în două
râuri…
127. ca un fluture,
prins într-o mie de ace
gol pe dinăuntru
desfrunzit de atingeri…
un cocon de umbră
rătăcit
între dunele
fierbinţi…
mi s-ar părea firesc
prin geam
în insectar
oglindit
când privesc
să am
o mie de chipuri
şi nu le am…
128. am zărit o blondă,
la călanu mic
pe stradă
avea
atâta cocs în ea
de se topea
ca un bulgăre
de zăpadă
în inima mea
129. aveam nevoie să rătăcesc,
într-un adulter
să întorc anii de nicăieri
pentru a le da un sens
decelam fiecare clipă
îndelung ca pe un univers
nou
ce-mi îngăduia să-l ajung
erai toată un câmp de mine
şi degetele mele
fremătau în întuneric
descoperind uimite
fiecare scânteie
pe care o stingeam apoi
cu roua de pe buze
nu se mai sfârşea totul
transparenţi
ne pierdeam în mare
ca două meduze
130. ce frumoşi sunt tinerii
protestând,
ei sfidează maşinile
înotând în carosabil
contra curentului
încălcând flagrant
liberi
regulile de circulaţie
nescrise ale istoriei
jandarmi în costume negre
sub caschetele cu vizor
bălăngănesc ritmat
lovind în scuturi
bastoanele tonfa
limbi de clopot
mute spânzurători
ale crucii
fetele zâmbind radioase
le-au adus flori
şi le strigă în cască
ora întâlnirii
sub ceas
în parcul tei
ca să facă
dragoste
toată piaţa scandează
roşia roşia roşia
şi din spatele mulţimii
dinspre câmpurile
mănoase
vin transportoarele
blindate
încărcate cu roşii
un bărbos etern
într-o portavoce
schimbă
direcţia ţintei
mişcătoare
la guvern
la guvern
în palatul victoria
s-a semnat
ordonanţa
anul ăsta bulionul e
gratis
(Din volumul Al cincilea
anotimp)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu