2. ce suntem noi sǎ fim
pune
ţǎranul
sǎmânţǎ
în brazdǎ
și nu se întreabǎ
dumicǎ
tacticos
în strachinǎ
ochii
femeii
îi frânge
oasele
pǎlind-o
cu un
plod
și vine de secerǎ
stǎ
ţǎranul
drept
în capul locului
și înnoreazǎ
fulgere-i
brǎzdeazǎ
faţa
aspră
de glod
ce suntem noi sǎ fim
ţǎranul
împietreşte
în crucea
nopţii
îngândurat
și-n trupu-i
încercat
de secetǎ
înfrǎţește
grâul curat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu