Viaţa
te trece prntr-o mie
de stări,
însă numai poeţii
aprind lumânări
dimineţii,
după o beţie,
la cafea…
https://pasareacetii.blogspot.com/.../artgothica-sibiu...
Viaţa
te trece prntr-o mie
de stări,
însă numai poeţii
aprind lumânări
dimineţii,
după o beţie,
la cafea…
https://pasareacetii.blogspot.com/.../artgothica-sibiu...
În noiembrie 2020 un condeier de valoare al tinerei generaţii şi reprezentant de frunte al Direcţia 9, Tudor Voicu, mi-a luat un amplu interviu pentru Agenţia de carte, pe care l-a intitulat “”Ca prozator îţi trebuie metodă, rigoare, răbdare, spirit de observaţie, concentrare”. (Găsiţi interviul aici, vi-l recomand!).
Sunt
spusele mele, doar că trebuie să recunosc, cu „răbdarea” nu prea mă împac! Dovadă că în ultimii doi ani am mai scris şi
publicat două romane, Tobârlanii şi Casa Roşie; din care primul reluat şi
adăugit, nu este altceva decât cea de-a treia ediţie a Guşterelui(aceasta va fi
varianta finală, cred!), iar Casa Roşie, aşa cum zice şi titlul, e o casă la
roşu, care, cu siguranţă până va ajunge la gata, finisată, sunt aproape sigur că
i-aş mai putea construi un etaj.
În
general mă grăbesc, nu mai am răbdare să ţin la sertar o proză şi să o recitesc
după un an sau doi, şi, abia apoi să hotărăsc dacă e de pus în vitrină. Nu mă
mai ajută nici timpul!... Şi nu pot uita că în tinereţe, poeziile mele eminamente „haotice” şi lipsite de patriotism,
considerate un fel de „duşmani al poporului”, pe atunci scriam doar poezie, au
fost sechestrate de securitate zeci de ani şi îndosariate într-un dosar gros cu
şină, pus la păstrare într-un dulap încuiat.
Am căutat
dosarul după 89, la CNSAS. Am insistat, speram că există o anexă la Dosarul
Albaştrii. Mi l-au găsit pe o listă cu pierderi planificate...
Octombrie 2022
(Primele gânduri din Casa Roşie)
Am închis „Casa roșie” a lui Ion
Toma Ionescu cu sentimentul unei plenitudini avînd senzația că totul e bine, că
toate sînt ca mai înainte de cele două năpaste, pandemia si războiul, de parcă
înainte era mai bine. Dar nu ajunsesem să fim manevrați precum niște roboți.
Romanul „”Casa roșie”„ este o
uluitoare poveste de familie ce curge și apoi se rostogolește cu o tensionată
repeziciune încît ai impresia că totul se întîmplă sub ochii tăi.
Pare o narațiune scrisă la persoana întîi
povestitorul relatînd evenimente la care a fost martor sau le-a aflat
ulterior’, întrepătrunde ușor realul cu imaginarul - porpriul univers real dar
sigur și ficțional.
Este un roman social, realist
contemporan, romantic, dar obiectiv pe alocuri, în care apar datări ale unor
evenimente istorice din arhivele statului din cel de al doilea război mondial,
trăite de personajele sale, chiar de către Titi, personajul său principal.
În centrul romanului alcătuit din
nuvele stă Titi, fiul maicii Filofteia, maica Teia, cea frumoasă ca o floare de
tei. În jurul său roiesc numeroase personaje, construite nicidecum ca
arhetipuri.
Personajele lui Ion Toma Ionescu nu
au nume întîmplătoare, onomastica folosită de scriitor fiind elocventă pentru
numele personajelor sau al locurilor - Titi Epure, Ocoleanu, Izbasescu, Mara,
Costel Pistol, Pitigaia, Petre Surdeanu, Zinca, Mara, Daria, Mașa, Petre
Surdeanu, Dia, Bulă, Victo, , Gela, Mița, Dona, Gardista.,
Autorul are aici rolul zeiței Moira
cea care vrea să intervină asupra destinelor.
Autorul analizează psihologic, drama interioară a personajelor.
Timpul , spațiul se întrepătrund
Misterul îl constituie ulcica
umplută cu galbeni căutată de cîțiva. Este de fapt pretextul pentru care
autorul declanșează iubiri, tensiuni, pasiuni, sincucideri sau chiar moartea
care nu intervine niciodată cînd trebuie
Descrierile sînt de un mare
profesionalism.
Confesîndu-se, Ion Toma Ionescu
dezvăluie îngrijorarea unei zile întregi cînd aștepta romanul tipărit de la
editura Hoffmann pentru întîlnirea ce urma să o aibă cu memmbrii familiei,
parte dintre ei personaje...
Vila „Piatra Lotrului”„ construită
din lemn și iatră cu acoperișul verde, cu obloane verzi, dar mai ales cu
muntele în spate, locul ales pentru lansarea cărții sale și confruntarea cu
personajele reale. Vezi cu ochii minții cabana dar mai ales cromatica bine redată
de scriitor.
Nu știu dacă am intuit bine, dar
mare parte dintre personaje sînt reale. Adevărat ITI ?
Liliana Popa
Nu am scris nimic până în momentul
de faţă, despre războiul de apărare căruia trebuie să-i facă faţă Simona Halep,
pentru a ieşi din el cu fruntea sus. E oarecum sinonim, de data asta la scară individuală cumva forţată, cu războiul Ucrainei, a cărei miză în faţa agresiunii ruşilor este existenţială
şi din care nu poate ieşi decât victorioasă, sau dezastrul o va copleşi pe
de-antregul!
Îmi vin în minte imaginile terifiante
transmise la televizor de la Mariupol, având ca fundal blocurile arse rămase în
picioare ca o pădure de mesteceni carbonizată şi privirea aceea a copilului cu
ochii senini, aţintiţi dinolo de nori, căutându-şi bunicii pieriţi în explozie şi,
răspunzându-i optimist reporterului, încredinţat că-i va găsi până la urmă şi-i
va putea atinge curând cu mâna din nou.
N-am să repet povestea tocata mărunt
a Simonei în mass-media românească şi cea internaţională, cu argumentele şi
înfloriturile ei! După cum e lumea greşit întocmită, unii s-au repezit ca lupii
asupra mielului. “De unde să aibă Simona atâta putere în trupu-i plăpând, fără
să trişeze ca să ajungă atât de sus?...” Alţii i-au sărit în ajutor.
Inima mea din prima secundă când a
răbufnit povestea, mi-a dat semnalul că e ceva putred şi necurat în Danemarca cea
rece şi calculată din APROPIERE, nu străină de noua ei echipă. Prea repede au
fost scoşi din schemă la un semn al lui Mouratoglou, oamenii de încredere care
o înconjuraseră până atunci şi cu care obţinuse victoriile.
Asta cred că a fost marea greşeală a Simonei.
Nu singura!
Inima mea a vorbit de la început,
dar mintea ce vrea să zică? Mintea m-a îndeamnat să nu mă grăbesc, la o adică într-o
lume nebună, astfel de lucruri s-au mai văzut!
Îmi rămâne decât să sper că banii
sau iubirea, nu te pot orbi într-atât, dacă eşti Simona Halep! Şi aş mai vrea
să cer fanilor adevăraţi, ne stă la îndemână, să-i acordăm lui Darren Cahill din
inimă, cetăţenia română.