Căci burii, burii(…), boierii lor adică, cu sute de ani în urmă n-au fost leneşi precum ai noştrii, să facă zi din noapte, şi din noapte zi, cu limba muiată-n pocalul cu Murfatlar, şi cu ochii spurcaţi în ţâţele muierilor neaoşe, mai bălaie sau mai oacheşe, după cum da Dumnezeu, că oricum aburii le buluciseră de mult minţile.
Ei burii, olandezii bagseamă colonizaseră teritorii călătorind în corăbiile lor suple, şi lăsându-şi ancora în inima şi gena istoriei continentului cu pielea întinsă, neagră şi lucind în soarele dogoritor.
Coborâţi din avionul de Amsterdam; Van Bronckhort,Van Bommel, Van der Wiel şi Van Persie trăgeau cu ochii prin mulţimile de gurăcasca, împărţind ciocolată, atenţi să-şi recunoasca nepoţii. Ar fi stat şi ruşine de bună seamă, sămânţa bunicilor să nu prindă rod în solul fertil întors pe dos brazdă cu brazdă, şi mărunţit în căutarea diamantelor.
Numai că n-a dorit Don Iniesta, cavalerul cu figura lui tristă.
El, a descălecat de pe Rosinanta pe pajiştea verde ca sclipirea smaraldului, şi a bătut din piciorul lui mic strâns în ghiată Adidas, drept în semicercul de la centrul terenului. A bătut voiniceşte ţinând una şi bună că el are pretenţii la mireasă. N-a venit singur, ci cu-o intreagă armada roja, fiecare Pedro cu Rosinanta lui. Doar Iker Casillas venise pe jos, călarit se pare săracu, de Sara Carbonero(amestecaseră un pic posturile), dar i-a prins bine. S-au văzut kilogramele date jos când a zburat între bare, mai ager ca pasarea cerului.
N-aveţi nici un drept(!), au spus parcă îngrijotraţi batavii, noi avem aici rădăcini , am semănat, am înălţat mori de vănt.
Ne vom bate cu morile pentru războiul sfânt a zis şi Iker.
Uimirea a fost deplină. Nu şi-au ascuţit săbiile de Toledo spaniolii, n-au aruncat Jabulani cu trasoarele, şi nici cu alte arme neconvenţionale. Pur şi simplu în iarbă, au început să ţeasă harnici, şi să împletească o plasă ca de paianjen, cu înflorituri admirabile şi linii geometrice pure.
Olandezii, fotbalişti fiind, cunoşteau cât de cât dedesubturile şcolii flamande, dar parcă înmărmuriseră, nu intelegeau nimic din taina maiastră a lui Picaso. Morile de vânt olandeze, din când în când scrâşneau impresionant invocând nori negrii deasupra stadionului, şi chemând într-un strigăt de luptă vuvuzelele.
Căzut din cer, probabil direct în cap, cavalerul în negru, arbitrul (alt cavaler, în deplinătatea stării rătăcitoare) nu-şi pricepea rostul şi, suav anapoda, împărtea cartonaşe galbene sau roşii, crezănd că sunt bonuri de ordine, cu codul de bare numai bun pentru oprirea intrarii in stabilimentul gloriei.
Nu ştia bietul, că FIFA depăsise faza când era militantă a prostituţiei.
In prelungiri Don Iniesta, cu Sergio Ramos, Pique, Xavi, Capdevila, Villa Xabi Alonso şi ceilalţi, la un semn, au aruncat plasa cu graţie, acoperind paletele morilor de vânt şi le-a înţepenit într-un zgomot asurzitor
Alteţele regale spaniole au strâns mainile alteţelor regale olandeze bucurandu-se cu o moderată decenţă.
Don Iker Iniesta în sfârşit fericit a luat in braţe pe Dulcineea si a declarat că nunta va fi celebrată in Spania
