– Bǎtrâne,
ai auzit de Zorii de Aur? Cicǎ ǎștia sunt pe mânǎ cu Piţurcǎ. E singura
posibilitate care ne-a mai rǎmas, sǎ ajungem în Brazilia! Nu înţelegeam cum se
legaserǎ firele în raţionamentul încâlcit al prietenului meu, dar am început sǎ
fiu atent la conversaţia ce trecuse pe lângǎ mine pânǎ atunci ca o fâlfâire de
aripi, fǎrǎ sǎ lase urme. Dacǎ mai trǎgeam nǎdejde la ceva vis a vis de meciul
cu grecii, era numai ca Dumnezeu sǎ-i ia minţile lui Piţurcǎ și sǎ primeascǎ mutarea
în plic, ca un rǎspuns divin la dorinţa lui exprimatǎ de a se face cǎlugǎr,
dacǎ pierde partida. Premizele, lucrau se pare în sensul acesta, cǎci lotul se
subţiase prin suspendǎri și accidentǎri. Era puţin probabil sǎ-l mai poatǎ
sǎrii din schemǎ pe Maxim, se înzdrǎvenise și Chiricheș, Lobonţ se ceruse
singur afarǎ, Dodel și cu Raţ era clar cǎ mai rǎu încurcǎ…
Îl înţeleg
și pe Dumnezeu, cum sǎ-l lași pe Piţurcǎ sǎ devinǎ cǎlugǎr! Îl citise-n
intenţii, s-ar fi ridicat cu pretenţii sǎ antreneze echipa de extratereștrii a
îngerilor.
– Ce e
cu Zorii de Aur? cǎ Mitroglou joacǎ în centru, nu e nici pe extrema dreaptǎ și
nici pe cea stângǎ.
– Uff !
Cum dracului oi fi scris tu Gușterele cǎ nu-ţi merge mintea de loc! Extremiștii
ǎia de la Zorii de Aur joacǎ în tribunǎ și FIFA e cu ochii pe ahei! Important
doar serviciile sǎ stea pe metereze și sǎ filmeze, sǎ-i ţinǎ strâns cu camera
pe ei. Nici nu mai conteazǎ, spun asta cu
nǎduf, cǎ pazvangiu de Mitroglou-i e lup și mieii noștrii au gǎlbeazǎ...
Mergem in Brazilia
