Wawrinka și Jumǎtate de Nadal Calare pe Jumatate de Iepure Șchiop

            Cei mai fericiţi oameni din lume trǎiesc la antipozi. O știu nu din statistici, care oricum confirmǎ prin cercetarea unor date, precum – orele de muncǎ, timpul liber, speranţa de viaţǎ – cǎ Australia se plaseazǎ în top, înaintea unor ţǎri din Schengenul Paradisului, precum Suedia, Canada, Norvegia, Elveţia şi Statele Unite. L-am ascultat pe Nicolae Sirius povestind cu un anumit prilej, cum el, un venetic, ilustru necunoscut acolo, fǎrǎ cronici în reviste importante, fǎrǎ sǎ cunoascǎ vre-un critic din juriu, a reușit sǎ câștige douǎ premii literare importante, doar cu cǎrţile sale(culmea, în unele lumi se citesc și cǎrţile…), oferindu-i-se nu numai consistente sume de bani, ci și un loc onorant în Uniunea Scriitorilor Australieni.

            Dar ţara celor 21.000.000 de australieni, abia jumǎtate din numǎrul estimat al cangurilor(or fi având cipuri implantate cangurii ǎștia, cum i-or fi numǎrat?...) și-a construit în statul Victoria, la Melbourne, zeci de terenuri albastre, cu suprafaţǎ egalǎ, decupate din cer, spaţii magice ale sportului alb, unde descind zeii sǎ se întreacǎ în lupte crâncene. Turnirurile sunt lungi, încleștarea este homericǎ, iar victoria te propulsezǎ în pagina de onoare a istoriei.

            Am fost și noi romanii aproape sǎ bem din cupa învingǎtorului, și Tecǎu, și Simona Halep, dar n-a fost sǎ fie. Poate altǎdatǎ. Am asistat astǎzi la ultima partidǎ a Turneului de Mare Șlam de la Melbourne. S-au înfruntat frumoasa și bestia. Elveţianul Stanislas Wawrinka și favoritul spaniol  Rafael Nadal. Puţini erau cei care credeau cǎ Wawrinka va putea face faţǎ bestiei(a nu se uita ca the best este cel mai bun), dar speranţa era partea frumoasǎ, autodepǎșirea nobleţea și curajul luptei sportive.

            În primele douǎ seturi outsiderul a funcţionat ca un ceas elveţian. 6/3, 6/2 de nu-mi venea sǎ cred cǎ in toate cele 14 partide de pânǎ atunci disputate între ei, nu reușise sǎ-i ia spaniolului nici un set.

            Se petrece însǎ în setul al doilea un fapt ciudat, prima oarǎ am crezut cǎ Nadal joacǎ puţin teatru ca sǎ-și gǎseascǎ un subterfugiu în caz de eșec. La 2-1 pentru elveţian, spaniolului parcǎ-i plesniserǎ cusǎturile pe spate. A pǎrǎsit terenul de joc și s-a îndreptat cǎtre vestiar, fǎrǎ sǎ spunǎ nimic arbitrului, spre consternare lui Wawrinka. La vestiar, probabil o porumbiţǎ albǎ i-a adus în cioc, din trusa ei sanitarǎ, câţiva stropi de apǎ vie.

            În setul trei, ciudǎţenia efectului nu-și gǎsește explicaţie. Brǎţul cel slab al lui Nadal se întǎrește, încet-încet( efectul apei de porumbiţǎ) și braţul tare al lui Wawrinka se tulburǎ și parcǎ lovește o fantomǎ în loc sǎ loveascǎ mingea. La 5/3 pentru Nadal cu spaniolul servind pentru set, elveţianul schimbǎ racheta, se încurajeazǎ, se ceartǎ cu calul, dar ca într-un miracol pânǎ la urmǎ, Jumǎtate de Nadal Cǎlare pe Jumǎtate de Iepure Șchiop, câștigǎ setul cu un Wawrinka miop.

            Uriașul se întoarce!

            Se întoarce oare? N-a fost sǎ se mai întoarcǎ. Vraja i s-a lut de pe ochi lui Wawrinka și în setul patru, cu ajutorul serviciului, singurul care nu l-a trǎdat de-a lungul meciului(19 ași), a început sǎ numere mingiile câștigǎtoare: 1,2,3,4. Ghem. MECI. Se bucurǎ în tǎcere. Își savureazǎ epuizat victoria.

            Închei cu declaraţia elveţianului de la sfârșit, memorabilǎ:

            “Nu știu dacǎ visez, sau nu! Voi afla mâine dimineaţǎ.”

Ninge. Din arginturile mele

                                                                             Foto Dumitru Ungureanu

Se dedică poetei Florina Isache

iar s-au jucat îngerii

toată noaptea

s-au zbenguit

s-au bătut cu pernele

lor moi

un fulg n-a rămas în cer

  

ne-a acoperit zăpada

parcă şi sângele-n mine

e alb

îmi ţin strâns

în pumni respiraţia

să nu-mi scape

ca pe vremuri

sfoara la zmeu

Din volumul Bursa îngerilor

Cod roșu de ţarǎ

            24 ianuarie. În ciuda tuturor disensiunilor și conflictelor care ne dezbinǎ în ziua asta cernitǎ ce ar trebui sǎ fie sfântǎ, ceva în ţarǎ ne-ar mai putea unii ca popor. Sentimentul de rǎu de minciunǎ și cruntǎ lehamite faţǎ de politic, în interior _ și afarǎ, gerul nǎpraznic și fulgii de zǎpadǎ, ce stau sǎ cadǎ din cer. Cod roșu de infern la guvern.

Notǎ: Imediat dupa ce am postat am fost sunat de la 112 si intrebat ce urgenta am... Eu nu sunasem. O fii pentru localizare?...

Escroci în aer liber.

                                                                                                     Plai balai_ pamflet

           Nu cu mult timp în urmǎ, ministrul apǎrǎrii recunoștea cu candoare cǎ avioanele rusești zboarǎ în spaţiul aerian al ţǎrii noastre, membrǎ NATO, ca la ele acasǎ în noaptea minţii. Azi, Mircea Dușa s-a dus la Cimitirul Ghencea Militar, la funeraliile fetei de 22 de ani cu GPS-ul dupǎ el și, de pe telefonul mobil, a transmis coordonatele exacte cǎtre staţiile radar, sǎ fie sigur cǎ nimeni nu le mai încurcǎ, spre liniștea conducerii USL, asigurându-i cǎ pe ultimul drum Aura Ion va ajunge în siguranţǎ unde trebuie.

            Ministrul Stroe, prins la servici cǎ citea Torente în loc sǎ citeascǎ procedurile la accidentele aviatice, auzind ca vine iarna de-adevǎratelea, împins de la spate, a lunecat pe pârtie, a cǎzut în cap și preventiv și-a dat demisia de onoare. Un ţap.

            În timpul ǎsta, heckerul Buccifer, cel care a spart cǎsuţa poștalǎ a Directorului SRI și a oferit-o spre conservare președintelui fondator al Partidului Conservator, a promis cǎ-i ajutǎ pe procuri s-o gǎseasca pe Ramona Mǎnescu, ministrul transporturilor, dispǎruta de câteva zile de pe eșicher.

            “Mersi , pa!”  N-am sǎ zic nimic de premier, sǎracu. Ceasul rǎu! când s-a dus cu glumiţe, la dracu ǎla de Pușcalǎu…  Nici nu mǎ mai întereseazǎ ce face, dacǎ tace.

*

            Asearǎ, ca sǎ mai uit de escroci, m-am introdus în LaserMaxx pentru un recital actoricesc pe douǎ voci. Aveam invitaţie de la patroni. Oamenii ǎștia bine intenţionaţi au început o treabǎ serioasǎ și la un preţ modic. Oferǎ, lângǎ o sticlǎ de bere și un spectacol agreabil. Sper sǎ fie mai des. Compania de vise a prezentat doi excroci epocali. Adicǎ din Epoca de aur, când escrocii lui Bǎieșu erau doar sentimentali. Mici copii, pe lângǎ cei de-acum! Ne-au escrocat ei niţel, n-au vrut nicicum sǎ-și dea numele, dar erau clar, Tanţa și Costel.

            El își ducea veacul și vaca, destinul privat, la ORACA. Ea își fǎcea plinul cu alimente îndestule, cu cașcaval afumat și multe sule de salam, la alimentara. Pânǎ la urmǎ Monica Davidescu a fost cea mai tare  din parcare, i-a bǎut și berea, și a plecat și cu banii. E o vorbǎ:           
            Nu te pui cu muierea și tiranii!...  

            Cum sǎ-l uit pe Octavian Cotescu?... Nu zic! și Dan Tudor mi-a fost drag un pic, dar trenul lui de Babadag era mai mic…

Și îngerii fac hipotermie

            Nimic nu e totul, luminǎ în stare purǎ… Am așteptat noaptea  sǎ împlineascǎ un miracol, dar suntem oameni nu îngeri și viaţa e altfel decât ne dorim. Cel care scrie, nu  poate trece peste lacrimile îngheţate ale Aureliei Ion, îngerul voluntar, ce și-a risipit bucuria de a putea sǎ ajute, sǎ dǎruiascǎ, sǎ spargǎ ceaţa ce ne-a cuprins și pare cǎ ne stǎpânește hidoasǎ. Cu mâna înţepenitǎ pe manșa avionului, pilotul s-a scurs neputincios de greutatea destinului sǎu luînd cu el viitorul… în ultimul zbor. Cei ce trebuiau s-o ţinǎ pe Aurelia cu noi, n-au ajuns.

            Pentru bâjbâiala și inadmisibila vinǎ a întârzierii intervenţiei autoritǎţilor, nu existǎ nici o explicaţie. Probabil toţi au așteptat sǎ aparǎ premierul la Pușcalǎu, la B1, sǎ ia frâiele comenzii și sǎ dispunǎ ordinele, curajos și ferm. Sǎ ridice ratingul și sǎ sporeascǎ intenţia de vot. N-a fost sǎ fie. Nu s-a știut cǎ îngerii pot face hipotermie.

            Încǎ nu s-a gǎsit vinovatul.

            Mulţi ar trebui sǎ-și dea demisia din mandatul de om!