Din alambicul timpului

            Nota, C Rǎdulescu Motru, în Noua Revistǎ Românǎ _ Pentru Politicǎ, Literaturǎ, Știinţǎ și Artǎ, la 15 Maiu 1901.

            Cuvintele se potrivesc de parcǎ ar fi fost scrise ieri. Dacǎ ai sǎ citești, nu vei mai fi atât de sigur cǎ timpul n-a stat pe loc și ne-a pǎcǎlit atâta amar de ani.

E ceva putred la procurori...

            În timp ce s-a pierdut bǎtǎlia cu câinii și parlamentarii faceau eforturi disperate de strângere a cvorumului – pentru ca spǎlaţi pe mâini și cu sufletul împǎcat, sǎ oficializeze sǎrbǎtoarea Zilei naţionale a victimelor, copii mușcaţi de câini – procurorii DNA ai lui Kovesi erau chemaţi la ședinţǎ în Palatul Victoria.

            – Mǎi oameni buni, zice premierul cu televiziunile de faţǎ. Colegii, în respectul legii aţi lǎsat parlamentul fǎrǎ parlamentari, statul de drept fǎrǎ funcţionari, guvernul fǎrǎ miniștrii și poporul, pe triștii, în ceaţǎ cu gura cǎscatǎ pentru o nenorocitǎ de mitǎ nevinovatǎ! Mai puţin respect, cǎ se poate! I-aţi bǎgat la pușcǎrie pe toţi! Nu contest esenţa. Aveţi dreptate în toate, sunt hoţi, dar sunt hoţi de tezaur, aleși!  Ei fac diferenţa de carate, la aur. Sunt oameni grei, patrioţi. Cum ieși cu ţara pe piaţǎ fǎrǎ ei? Cǎ o dai pe doi lei!… Și-n continuare cu glas mieros:

            – M-am gândit cu Șova la o strategie care sǎ ne scoatǎ din crizǎ și dintr-un blocaj iminenent. Lǎsaţi corupţia pentru moment și anchetaţi alte teme cu mizǎ. Vǎ spun eu unde avem probleme. Arestaţi haitele de pe strǎzi. Sunt soluţii, nu vǎ luaţi dupǎ primarul Oprescu. Graţiem deţinuţii, îi scoatem afarǎ din pușcǎrii și bǎgǎm câinii la zdup, pe cǎprǎrii. Iar proceselor de pe rol nejudecate ale lui Voiculescu le dǎm NUP la toate!.

            Fiţi eroi, Antena 3 e cu noi!

            Se întâmplǎ lucruri, erori: Vlasov, Nicușor Constantinescu…

E ceva putred la procurori!

Acesta e un pamflet

Povestea lui Alexandru

Un filmulet de Oscar

Acolo, departe, arde o luminiţǎ.

Deșirǎm firul pânǎ la ea.
Literele se scurg greu din peniţǎ,
dar sigur vom lega șirul… cândva

Trei fenomene

            Nu m-aţi vǎzut cu gǎleţi de plastic, pui congelaţi, pungi de mǎlai, zahar si ulei de floarea soarelui împǎrţite în stânga și-n dreapta ca șef de campanie, electoratului iubitor de tennis și de Românica! Iacǎtǎ dovada limpede a prestaţiei singulare, de excepţie a candidatului meu, care aratǎ limpede cǎ nu a arat degeaba pe camp cu racheta, a mai fǎcut ceva mușchi, crescând doi centimetri și în înǎlţime, cum a cerut Ţiriacul cu ochii lui critici de expert în fenomene.

            “Fǎtuca asta ar trebui sǎ înţeleagǎ, cǎ lângǎ fenomenul meu și fenomenul Nǎstase, nu are cum sǎ încapǎ și fenomenul ei. E prea mult, trei fenomene într-o singurǎ teacǎ. Sǎ mai aștepte oleacǎ!”

            Liniștește-te Ţiri frate, cǎ nu-ţi ia locul! Știe doar jocul, atât. Și în plus de Nǎstase are capul pe gât. (El a rǎmas un rebel, dând loburi cu ochi-n soare. E cam tehui. Nu mai are mintea la el. Nu faci joburi la parlamentare cu România Mare! Grijǎ de dumnelui!…)

Dilema nouǎ, dilema veche

            Ce mi-aș fi dorit ieri? N-aș fi mers nici pânǎ în Crimea, nici pe urmele șterse de pe radare ale boeingului companiei Malaysia Airlines, mai degrabǎ aș fi fost tentat sǎ privesc mulţumit cum se adunǎ îngerii în Piaţa Universitǎţii, la statui, sǎ-l gratuleze pe Andrei Pleșu cu susţinerea lor. Despre îngeri (Humanitas 2003)mi-am spus propria pǎrere într-o carte de poezie Bursa îngerilor, o cǎlǎtorie în lumea formelor(Meridiane 1974), neînsemnatǎ pentru mulţi, dar însemnatǎ pentru mine. Se impunea acum sǎ oferim un preţ potrivit, cum vedem noi ochiul și lucrurile(Meridiane 1986) pentru obscenitatea publicǎ(Humanitas 2004) a celor care au murdǎrit limba pǎsǎrilor (Humanitas 2004) în nedorita îngǎimare a huhurezilor și ciuvicelor, pǎsǎri de noapte croncǎnind în emisiunea pastorului protestant al rǎului.

            Mi-aș fi dorit sǎ depǎșim comediile la porţile orientului (Humanitas 2005) și în întâlniri și portrete, faţǎ cǎtre faţǎ(Humanitas 2011)  sǎ vorbim despre frumuseţea uitatǎ a vieţii(Humanitas 2011). Dar în dialoguri de searǎ(Harisma 1991), aceleași transformari, inerţii dezordini(Polirom 2002), note stǎri zile(Humanitas 2010), aceleași chipuri și mǎști ale tranziţiei (Humanitas 1996),fǎrǎ nimic pitoresc și melancolie(Univers 1980) mioriticǎ, specificǎ.

            Mi-aș fi dorit un numǎr mai mare de participanţi, mǎcar cât cei pe care i-a scos în stradǎ acciza lui Bǎsescu sau a lui Ponta, mǎ rog, ce mai conteazǎ a cui a fost mișcarea popularǎ? Din pǎcate n-am descoperit, privind la televizor cele doar câteva sute de oameni, sensurile metafizice ale crucii (Humanitas 2007)și nici mǎcar parabolele lui Isus(Humanitas 2012).

            Rǎmâne întrebarea minima moralia(Cartea româneascǎ 1988), dar eu, cel care scriu aici, eu unde eram?

            Acesta e un extras decodificat printre rândurile jurnalului de la Tescani (Humanitas 1993), stând la geam...