Keukenhof. Schimb de schimburi

                  Cea de-a doua mărturisire a Nikonului

          Oamenii, în firea lor, sunt schimbători. Până şi regii se schimbă între ei. Nu mai departe deacât în aceste zile regina Beatrix a Olandei, în plină glorie, a abdicat în favoarea fiului ei Willem Alexander sub pretextul că e momentul unui schimb de generaţii. Privirea blândă şi ocrotitoare a reginei la 75 de ani, în putere, vrea să se asigure că stau bine coroanele pe cele două capete încoronate. Două, căci s-au schimbat şi regulile. Soţia lui Alexander, o argentinianca năbădăioasă, nu s-a mulţumit să rămână prinţesă, ca celelalte soţii din istoria de 200 de ani a regalităţii olandeze, ci a vrut să fie regină. Au fost ceva tulburări la palat, dar puterea dragostei a învins până la urmă şi argentinianca va fi regină.

          Se schimbă cu acest prilej şi ziua naţională a Olandei, nu va mai fi 30 aprilie ziua de naştere a reginei Beatrix, ci 27 aprilie ziua de naştere a lui Willem. Fie vorba între noi, nici ziua reginei nu era chiar 30 aprilie, ci undeva în 31 ianuarie, dar ca supuşii să poată sărbătorii în aer liber s-a făcut compromisul schimbându-se data. Şi nici 27 ăsta nou nu e bătut în cuie, căci anul viitor a căzut prost şi ca să nu strice olandoilor ziua de duminică, au mutat-o cu o zi mai devreme adică pe 26 aprilie. Aici în Olanda olandezul, grija pentru el, e deasupra tuturor lucrurilor.

          Să vă dau un exemplu scos din context. Un şofer de autobuz vine la program şi are de făcut o cursă în oraş, un circuit de vreo treizeci de minute din sudul până în nordul oraşului Zwolle. La mijlocul circuitului, la gara, opreşte autobuzul, salută călătorii politicos, îşi ia servieta şi coboară din autobuz plecând în treburile sale. Am întrebat-o pe Claudia şi mi-a explicat: după atâta cale de mers, cu aceleaşi tipuri de case, aceleaşi culori, aceleaşi biciclete trecându-i prin faţă la stop, te  poţi plictisi. Cum să mai poţi, afectat, conduce în siguranţă autobuzul plin cu călători?... Daca în orele lui de program ar mai trebui să mai facă o a doua cursă, cu siguranţă ea va fi în afara oraşului, ca să se schimbe peisajul şi să nu-i obosească privirea.

           Mă gândesc, la noi în România pe guvernanţi, parlamentari, preşedinţi ce-or mai fi că slavă Domnului suntem republică n-avem regi, cine-i mai schimbă de la borcanul cu miere? Sau măcar ziua naţională de 1 Decembrie să fie mutată vara. Să poată omul să-şi consume în natură, pe malul gârlii la soare, micii şi berea tradiţională.

          Nu mai vorbesc de bieţii şoferi ce trag de volan şi înjură birjăreşte toată ziua de zici că au la gura lor un hău făra fund cât o gaură neagră, spre disperarea mamelor cu copii. Pe ei nici dracul nu-i mai schimbă!

          Să revin de unde am plecat ieri cu mare încântare în suflet, adică la Keukenhof în partea a doua. E păcat, am făcut o mie de poze, să nu vă mai arăt din ele. Se impune mai înainte o cuvenită rectificare. Multe se pot schimba în Olanda dar frumuseţea florilor rămâne.

          Cea de-a doua mărturisire a Nikonului.