Poezia pe o singură şină

Intraţi în vagoane vă rog,

e periculos să rămâneţi pe scări!
În timpul mersului,
curenţii de aer te pot atinge
cu aripa vreunei păsări
doborâtă de smog
şi te poţi dezechilibra,
căzând în hăul dintre traverse 

În trenul acesta e loc destul.

Garnitura dispune de suficiente vagoane.
Ajung până la staţia terminus a poemului
pentru toţi poeţii.
Ca o simplă deducţie,
nu există pericolul iminent să opreşti
înnainte de capătul ceţii,
metafora căii ferate
fiind permanent în construcţie.

N-ai putea crede că tot universul

din faţa, sau din spatele tău
e o garnitură de tren din cuvinte.
Ţin minte, în dimineaţa copilăriei
exersam mersul pe o singură şină
şi înşiram bănuţi de argint
căutându-i apoi, turtiţi,
printre pietrele terasamentului,
să împodobesc cu ei coada cometei