Sunt sub impresia
teribilului meci de la Budapesta. Cât de nedrept poate fi sportul câteodată. La
fel ca viaţa. Hambalistele de la Oltchim au luptat ca nişte zeiţe şi a lipsit
atât de puţin ca să-şi împlinească destinul, meritat cu prisosinţă. Invingătoare
dar nu zeiţe. Hazardul s-a dovedit mai puternic şi a jucat cu unguroaicele în
echipă.
Formidabilă încleştare şi repet, nedrept
sfârşit. Nu caut explicaţii unde nu sunt. N-am să aduc în discuţie nici gena,
nici blestemul, nici îndoiala ce ne roade pe dedesubt ca naţie căci, e
suficient să citeşti provenienţa antrenorului şi a jucătoarelor şi realizezi că explicaţia ar deveni mincinoasă.
Spun doar atât aşa a fost să fie!
Dar mai departe şi aici cu adevărat e
problemă românească, mai are cineva răbdarea să o ia de la capăt? Unguroaicele
au pierdut şapte finale până acum şi nu s-au destrămat.
Prevăd că noi...
Cât m-aş bucura să nu fie adevărat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu