Mai bine Lăcătuş, mai bine Geamgiu

                  

                  Intru în fiecare zi pe blog. De fiecare dată încerc un sentiment de nesiguranţă, ca şi cum aş auzi voci. În tinereţe mea n-am dat importanţă intruşilor ce-mi circumscriau spaţiul în care mă mişcam, până când Ei m-au urcat pe o scenă şi vocile delirante au început să interpreteze o piesă pe care susţineau că am scris-o eu. Era o piesă proastă. Răsturnaseră planurile. Eu singur eram spectatorul,  ţintuit în lumina reflectoarelor, iar Ei actorii în întuneric mulţi, schimbând replici înfricoşătoare din sală, despre trădări şi atitudini duşmănoase.

            Nu mă împac de fel cu gândul de a fi suspendat pe Google+ . Câştigasem acolo în cercurile mele prieteni cu care schimbam opinii. Pasărea ceţii zbura la înălţime potrivită, traficul i se stabilizase onest. E greu să obţi suficienţi cititori când nu faci compromisuri cu prostul gust, sau nu intri în găşti!

            N-am scris nici un material abuziv , obscen, vulgar, calomnios, de ură, ameninţare, orientare sexuală, sau orice material care poate viola prevederile legale ale ţării mele, sau legislaţia internaţională, ca să fiu suspendat de Google. Am avut în schimb opinii cu privire la cum şi-au  împărţit Ei, alţi Ei _ clasa politică tropăind în bocanci, gureşă şi neobrăzată,  la putere sau  în opoziţie, _ câmpia mănoasă a ţărişoarei, pervertind sufletul poporului chinuit.

            Naivul de mine am crezut ca pot să scriu ce gândesc şi am început să aud vocile, "vocile binevoitoare", vocile _ unele respectabile: „ Măi omule, lasă-i dracului, scrie literatură că scrii frumos!” N-am făcut-o şi iată că zbor cu Pasarea ceţii, jos.

            Nu e greu să apeşi pe butonul „ raportaţi un abuz!”... Ei au  făcut-o! Şi iată-mă suspendat.

            Şi Google, ditamai americanul, se pare că a pus botul.

            Nu treceţi nepăsători, lăsaţi un semn, poate că mâine vă vine rândul! Să nu lăsăm să ne reinstaureze cenzura şi să ne încătuşeze gândul!  Şi mai ales nu părăsiţi corabia. Se caută geamgii şi lăcătuşi la Londra, dar locul nostru e aici la nord de Dunăre. Strămoşii au apărat Carpaţii cu sabia. Noi contemplăm cum sunt defrişate pădurile.   
           Naivul de mine...

           Se caută geamgii şi lăcătuşi la Londra.