Lipsă mare de lăcătuşi la Londra

             S-a spus întotdeauna că dacii de-a lungul istoriei nu au avut vocaţie de cuceritori. Nu sunt apologetul acestei forme de manifestare-vocaţie  şi nu cred că în gena strămoşilor a lipsit tocmai această latură. Sincer eu cred că scribii, cei care scriau în hrisoavele cancelariilor, invidioşi pe daci, n-au performat în înţelegerea faptelor.

          Când s-au retras în munţi din faţa romanilor, dacii superiori, au stat la taifas cu zeii şi turnând în pocale au rămas printre nemuritori de bunăvoie, renunţând în tăcere la limbă, obiceiuri, osanale, glorii efemere şi la rolul lor în măruntele istorii. Admiţând să îşi lase în serviciu posterităţii, neplătit, doar femeile. În sfârşit, mai mare ca asta ce cucerire poate fii, să-ţi laşi duşmanului nevasta ca un măr otrăvit !?...

          Dăinuie până azi în noi o judecată oarecum sucită, ieşită din norme. Urmuz, Eugen Ionescu, Tristan Tzara ca precursori al absurdului stau mărturie. Înţeleg că un vă convine exemplul?... Vreţi precursori cu glagorie cenuşie, din timpul nostru al Smurdului!?

          Sunt la mare preţ azi, ca găinile moţate, reformele.

          Să luăm reforma în sănătate. Reformistul Nicolaescu autohton genial, undeva în Bucovina, la un spital, scapă de balast într-un rift de sistem important, inaugurând cu fast activist, un lift. Ce abordare bon ton! Ce plonjon elegant, optimist!

          Intre cer şi pământ cu o simplă apăsare de buton...