vineri, 20 iunie 2014
marți, 17 iunie 2014
Cireșul de mai târziu
Te-am aşteptat
cum aștepţi sǎ se coacǎ
cireşele de mai târziu iubito!
Şi iată că s-a-ntâmplat minunea,
cireşul alergând pe scări
doldora de cireşe a urcat
la mine
în garsonierǎ.
cum aștepţi sǎ se coacǎ
cireşele de mai târziu iubito!
Şi iată că s-a-ntâmplat minunea,
cireşul alergând pe scări
doldora de cireşe a urcat
la mine
în garsonierǎ.
N-am decât să mă urc în cireş,
să simt în cerul gurii
dulceaţa fructelor...
Ştii cum sunt eu acum?...
Îţi poţi închipuii?
Stau şi mă-ntreb ca prostu
privind în soare,
îndoit de genunchi,
ǎle mai demenţiale cireșe...
Dacă încep din vârf,
sǎ vrei nu-i de-ajuns,
se poate rupe vre-o cracǎ...
Dacǎ încep de pe poale,
cireșele-s mai acrișoare...
Foto Eugen Calotasă simt în cerul gurii
dulceaţa fructelor...
Ştii cum sunt eu acum?...
Îţi poţi închipuii?
Stau şi mă-ntreb ca prostu
privind în soare,
îndoit de genunchi,
ǎle mai demenţiale cireșe...
Dacă încep din vârf,
sǎ vrei nu-i de-ajuns,
se poate rupe vre-o cracǎ...
Dacǎ încep de pe poale,
cireșele-s mai acrișoare...
luni, 16 iunie 2014
Conotaţii la ISIS
Sub semnul dorului de Eminescu ieri am avut de ales între partea întunecatǎ a lumii, adicǎ sǎ particip la protestul poeţilor pe scǎrile Muzeului Literaturii și partea unde se întrezǎrea puţinǎ luminǎ firavǎ cu faţa spre viitor. Am ales Serile Isis, eliminând din start cuvântul literare (Serile Literare Isis), cu siguranţǎ revanșard, ce-ar fi putut declanșa migrenele și spaimele guvernanţilor obligaţi sǎ ia mǎsuri preventive și sǎ dirijeze cǎtre obiectiv un pluton de jandarmi ca sǎ ţinǎ sub observaţie locul predispus sǎ devinǎ sensibil. Chiar mǎ gândisem sǎ strecor gazdelor propunerea mea, de a scoate din titlul manifestǎrilor, adverbul ocult. Pânǎ la urmǎ, prins de atmosfera plǎcutǎ, familiarǎ, veche, liniștitǎ, am uitat sǎ comit sugestia. De fapt, privind acum la rece (mǎ ajutǎ și natura de ieri pânǎ azi deja a rǎgușit vara), mi-am dat seama cǎ riscul unei intervenţii în forţǎ, strategic era puţin probabil, zgomotul bocancilor jandarmilor pe carosabilul Strǎzii Sfinţilor, ar fi dǎrâmat cu siguranţǎ zidurile caselor dintr-un București de demult. Și de unde bani pentru reconstrucţie, ajutoare sociale etc, în preajma alegerilor prezidenţiale!...
Un
interior adecvat la numǎrul 12, For Frends Bar. Un decor inspirat, cu semne heraldice
și sloganuri pe pereţi.
Doina
Roman ne-a dǎruit câteva Praguri din romanul abia lansat. Eu am avut bucuria sǎ
am alǎturi pe buna mea prietenǎ Claudia Duminicǎ și am citit împreunǎ din „Nordurile”
mele care bântuie de o vreme și-și caute coperţi.
Am rǎmas marcat de simplitatea clarǎ și adâncimea profundǎ, penetrantǎ a imaginilor, punând totul pe seama singurǎtǎţii și izolǎrii de lume. Dar Claudia, care tocmai venise din Olanda, mi-a vorbit de un blestem al drogurilor, care dupǎ ce-ţi deschide cǎile unei cǎlǎtorii fǎrǎ limite, te lasǎ din braţe la marginea unui zid. Preţul visului – un coșmar nesfârșit! Mi-am adus aminte un detaliu, printre puţinele pe care ni le-a putut oferi Raluca Neagu, condiţia autorilor. Se aflau în viaţa realǎ, studenţi, doctoranzi, unii dintre ei consumatori de droguri. Nu era și Gigi Becali.
Mulţumesc
de searǎ Claudia Minela!
duminică, 15 iunie 2014
Tropar la Eminescu
Praful stelar acoperǎ timpul.
Linişti din adânc limpezesc apele.
Eminescu scoboară cu o candelă,
iluminând
în aproapele.
Unii l-au asemuit cu un voievod.
Alţii l-au nemurit pe boltǎ, luceafăr.
Eu îl ştiu în salina limbii române,
săpând izvod
viu și teafăr
Scara lui nu ajunge în
înaltul ceresc
se-adânceşte dedesupt în
oglindă.
Flori de mină, sori de ger
strălucesc
încuibând
în grindă.
Pare că salina nu are sfârşit.
ne-a venit rândul să săpăm o treaptǎ
încolonaţi, ne sprijinim pe gândul
că Eminescu
așteaptǎ
Grafica: Abalasei Donosa Constanta
sâmbătă, 14 iunie 2014
Cine a înfipt laleaua în brânzǎ? sau Purpurǎ și aur
„Cine
a înfipt laleaua în brânzǎ?”... Întrebarea nu e a mea ci a fost culeasǎ de maestrul
Radu-Sebastian Stoica din gura porţii lui Iker Cassillas și tot dânsul a dat și
rǎspunsul: „Van Persie!”... Am pus ghilimele sǎ nu se supere Radu-Sebastian, el
fiind un fan „declarat” împotriva amnistiei generale a ghilimelelor. Nu-ţi dai
jos coroana regalǎ, cǎ nu-i de paie, când vrei tu, cum își dǎ ciobanul cǎciula
din blanǎ de oaie! Dovadǎ dezastrul de asearǎ din partida Spania – Olanda 5-1. Cǎ aia nici brânzǎ nu mai era, era
șvaiţer sadea!
Vinovat
fǎrǎ îndoialǎ este Joan Carlos, cum sǎ abdici tronul și sǎ te dai lovit la fund
în zonǎ nepotrivitǎ de timp, când e în joc coroana mult râvnitǎ a balonului
rotund în Olimp? Cum sǎ lași Invincibila Armada a lui Filip al II-lea pe mâna
lui Felipe al noilea?... sǎ debarce în Brazilia la Copacabana
Beach, la
brazilience? E ca și
cum i-ar fi scǎpat o bucatǎ de brânzǎ în mușuroiul de furnici, unei oltence.
A
abdicat și Beatrix a Olandei pentru fiul sǎu Willem-Alexander, nu zic nu, dar mǎcar cu un an mai
devreme și pe deasupra noul monarh, "Prinţul Pils" are soţie argentiniancǎ pe Maxima Zorriguetta. E
de-acolo! N-are a se teme!
Spaniolii
trec printr-o etapǎ dificilǎ. Xabi Alonso, Xavi, Iniesta, David Silva, Diego
Costa le plângi de milǎ. În a doua reprizǎ cǎutau dezorientaţi prin teren cuvintele
la refren. Se știe cǎ La Marcha Real
("Marșul regal"), imnul naţional spaniol e printre puţinele
imnuri fǎrǎ cuvinte. În timpul regelui Alfonso al XIII-lea exista un text:
Glorie, glorie, Coroană a PatrieiLumină suverană
Care în stindardul tău e aur.
Viață, viață, viitor al Patriei,
Care în ochii tăi e
O inimă deschisă
Purpură și aur, steag nemuritor;
În culorile tale, sunt reunite carne și suflet.
Purpură și aur: să dorești și să izbândești;
Tu ești, steagule, semnul efortului omenesc.
Fǎrǎ îndoialǎ cǎ asearǎ pe noi românii
ne-a nǎpǎdit puţinǎ tristeţea. Doar Piţurcǎ jubila:
– V-am spus eu cǎ e mai bine sǎ stǎm
acasǎ. Privim ca la teatru de pe
terasǎ, dǎm și cu zaru la mare artǎ, fǎrǎ spurcǎciuni, ne alegem în tihnǎ Președinte
și oricum, noi am luat patru nu cinci, suntem mai buni... Cǎ amaru ǎla de Van
Persie nu iartǎ și nu minte!
Corespondenta din Brazilia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)