Singapore. Ziua doua. Lacrimile Sharapovei

            Schimburile lungi, aratau o Wosniacki mai stǎpânǎ pe sine decât Sharapova. Spectacolul este total, sala trǎiește și paticipǎ cu întreaga fiinţǎ. Ușor tensionatǎ rusoaica simte pericolulul și apasǎ cu tot corpul ei, prelungit de rachetǎ, mingea, dar dublele greșeli se înmulţesc. Dincolo apele fluviului se scurg liniștite( Oare existǎ vre-un fluviu în Danemarca?). Setul se terminǎ în tie-break și Caroline își trece în dreptul ei punctual. 7-6.

          Începe setul al doilea. Sensul rǎmâne același, dar nivelul jocului crește. La 4-3 pentru Wozniaki luminile din tavan și-au schimbat pozitia o deranjeazǎ vizibil și cere arbitrei imperativ, n-aș fi crezut-o în stare pe danezǎ, sǎ restabileascǎ condiţiile bunei desfǎșurǎri a partidei. Între ghemuri, cu o voce calmǎ, voalatǎ, antrenorul îi cere Mașei sǎ fie ea. Dar nu e posibil, Sharapova plânge. Lacrimile îi izvorǎsc din ochi.

          Meciul se încinge dramatic. Ţipetele de luptǎ ale Mariei ţin sǎ transmitǎ sǎlii cǎ în fiecare clipǎ în lume se produce un viol. Rusoaica renaște din propria cenușǎ și egaleazǎ la 5. Pare cǎ un destin implacabil n-o trǎdeazǎ niciodatǎ și e 6-5 pentru ea. Din senin, o minge mincinoasǎ cu mult în afara terenului e strǎmutatǎ de un arbitru de linie în teren. Wosniacki devine leoaicǎ, se ceartǎ cu spectatorii care încep sa huiduie, cu arbitra principalǎ, nimic de fǎcut! Zeii restabilesc singuri dreptatea și se intrǎ din nou în tie-break. Caroline, apaticǎ cedeazǎ lupta. E greu sǎ trǎiești în aceiași intensitate fiecare minge.

          1-1la seturi.

          Am mai vǎzut acest meci, pe zgura de la Roland Garos cu Simona Halep. Nimic de fǎcut împotriva Sharapovei. Am închis televizorul și dupǎ o orǎ intrând pe net, nevenindu-mi sǎ cred am constatat cǎ Sharapova, e o femeie frumoasǎ când plânge. 7-6/ 6-7/ 6-2/
In a doua partida  Agnieszka Radwanska - Petra Kvitova 6-2/ 6-3/

Foc pe corabie

          De mare ajutor naţiei – „guzganul rozaliu”! Cu abilitǎţile lui unsuroase și faima de maestru al combinaţiilor, uluitor, astǎzi și-a anunţat demisia din parlament. E un dans pe sârmǎ pe care doar el îl poate înţelege și crede cǎ îl poate juca. A împletit reţeua de la baza marelui sǎu partid, pânǎ sus. Numai el știe urma firului roșu și dacǎ de bunǎ voie a pǎrǎsit pǎienjenișul plasei pe care a întins-o, cu capcane, refugii și noduri încurcate, înseamnǎ cǎ a mirosit ceva. A simţit cǎ DNA-ul a dat de capǎtul firului și procurorii au procurat deja ștecherul ca sǎ-l bage în prizǎ. Guzganii rozalii sau de orice fel s-au temut și se tem dintotdeauna de curent.

          Focul pe care nu de mult un Nero al lor, vizionar PSD, îl flutura peste ţarǎ, s-a mutat la ei!

          Antena 3 cautǎ în flǎcǎri mâna marinarului. 

Plai balai - pamflete politice

Singapore. Ziua întâi

   

        Sǎ fii aproape egal cu un supraom! Sǎ ţii piept taifunului negru care se prǎvǎlește cǎtre tine! Am vǎzut-o pe Serena ca o locomotivǎ cu aburi deraiatǎ de pe șine de mai multe ori, dar ridicându-se, îndreptând șinele, înghiţind jǎratec și alergând în continuare cu o mobilitate care sfideazǎ legile fizicii. Am auzit-o pe Serena cu strigǎtul ei de luptǎ. Ţipa carnea pe ea de îcordare și furie, dar nici Ana nu s-a dat înapoi. Haide! Haide! Haide! Îndemnul ei de luptǎ a ţinut steagul sus pânǎ în ultima clipǎ.

Frumoasǎ luptǎ. Serena Williams –Ana Ivanovici 6-4/ 6-4

            Si a venit rândul Simonei, zâna noastrǎ cea din poveste, mai firavǎ decât toate celelalte la prima vedere, dar sclipitoare și constantǎ. Avea de plǎtit o poliţǎ lui Bouchard. Si nu s-a sfiit s-o plǎteascǎ, așa cum a știut ea mai bine.  Fǎrǎ ezitare și fǎrǎ emoţii, în luptǎ dreaptǎ. Simona Halep – Eugenie Bouchard 6-2/ 6-3/

            Bravo Simona! Cuvintele pentru tine mai târziu.

Herghelie de zâne

          Când mǎ uit la imagine, vǎd într-un ţarc opt superbe exemplare, iepe  din rasa mustang aduse din preeriile Munţilor Stâncoși. Stânjenite de pantofii cu tocuri înalte și rochiile lor elegante, sunt gata parcǎ sǎ se scuture de hamuri și sǎ alerge liber pe câmp, stârnind zborul fluturilor și praful stelar adunat peste noapte în roua din iarbǎ. Abia cu racheta în mânǎ, în dreptunghiul desenat cu rigoare direct pe retina spectatorilor dornici sǎ asiste la înfruntare, ele devin zeiţe.

          Ce mult s-a schimbat lumea! Altǎdatǎ sclavii lui Spartacus se luptau în arenele romane și mulţimea ovaţiona în delir: Sânge! Sânge!

Acum mulţimea freamǎtǎ mai abitir, dacǎ forţa loviturilor e îmblânzitǎ de un stop, sau un underspin.

          Începe marea confruntare, Turneul Campioanelor și Simona este acolo la Singapore. Așa cum și-a dorit. Primul meci cu Eugenie Bouchard. Sǎ-i dorim încredere în sine și noroc!

Mǎ retrag de la Superblog

            Nu-mi plac notele mici pentru cǎ mediocritatea este o boalǎ periculoasǎ. Ti se pare cǎ poţi înota în pluton și cu puţin efort, printr-o șmecherie oarecare, sau la un carambol, te-ai putea detașa strecurându-te, sau câștigând la impresie artisticǎ. Ce te faci însǎ dacǎ și juraţii în mediocritatea lor, n-au în dotare simţul artistic. În cazul de faţǎ așa se pare. Prin urmare, competiţia advertorialelor, Superblogul, are un set de reguli nu e ca în artǎ, unde doar dacǎ stii sǎ le depǎșești, ai șansa  sǎ  EȘTI! Altfel e o pierdere de vreme.

            În superblog ţi se cere doar sǎ lustruiești șabloanele pe diferitele teme. Am știut de la început și ar fi trebuit sǎ evit. N-ai cum sǎ reziști ca scriitor acoperit!

            Mi s-a reproșat:

            „Deși n-am înţeles observaţiile dumneavoastrǎ politice în acest context, vǎ transmitem cǎ articolul a fost evaluat și notat în raport cu cerinţele enunţate”. Dar dragii mei juraţi, nu vedeţi cǎ fǎrǎ politic nu se mai poate? Numai cǎ, de ce eu consecinţele? Când doar l-am ascultat pe cǎluţul cabrat. El a vorbit, revoltat de mǎgǎriile premierului, de ce sǎ fiu eu penalizat?

            Salutǎri Claudiei Pǎtrașcu! Sper sǎ înţeleagǎ.

            Eu m-am retras! Sǎ vedem ce face și premierul.

Ce-ar fi sǎ se retragǎ...