vineri, 20 februarie 2015

Așteptând semifinala de azi





             A cam scos untul Makarova din Simona noastrǎ, dar astfel de încercǎri te încarcǎ pentru viitor cu energii pozitive. Nu vreau sǎ-mi închipui cât de fericiţi ar fi fost cârcotașii, ce polifonie de voci clevetitoare s-ar fi manifestat cu talent tocând mǎrunt evident ca niște ursitoare celebre specialiste în pompe funebre în spaţiul nostru mioritic ascensiunea conjuncturalǎ a fetei ǎsteia care de doi ani e portdrapelul ce a reușit uneori sǎ ne mai uneascǎ gândurile la apelul de searǎ.
            Nu credeam cǎ mai putea fi înfrânt viermele ce ne macinǎ și ne dezbinǎ stratul istoric de cearǎ!
            Dacǎ pierdea partida cu Makarova, am fi fost în stare sǎ solicitǎm DNA-ul sǎ-i învestigheze nopţile. Câte ore a pierdut în bar? Câte sarmale a mâncat de sǎrbǎtori? Câţi mici la grǎtar? Dacǎ de la premier i s-au oferit flori otrǎvite, sau un portjartier pentru like-urile primite?... Era necesar sǎ-l schimbe pe Wim Fissette, sau s-a gândit egoist doar la economia ei din buget? Și tristul ǎsta de Ioniţǎ pus din oficiu, nu vede cǎ i-a fǎcut ferfeniţǎ serviciu’?
            În Dubai, Putin i-a dat tancurile Makarovei s-o sperie pe Simona, dar nici Iohannis n-a mai tǎcut. A rǎspuns dându-i pe mânǎ Simonei sǎ perie terenul cu un scut antirachetǎ, ceva de genul... Sǎ fi fost ǎla de la Deveselu? Nu ǎla e doar defensiv și ar fi cerut aprobare de la NATO. S-ar fi fǎcut anchetǎ. Avem altul mai tare, agresiv, ostinato. Un lucru bine fǎcut… 6-3/ 1-6/ 7-5/

            Notǎ: Trebuie sǎ ne obișnuim cu gândul cǎ fata asta va mai și pierde, dar sǎ ne bucurǎm de fiecare victorie a ei! 

joi, 19 februarie 2015

Altǎ filǎ a poveștii


            Am visat într-o noapte cǎ Alex se scuturase de elementele de autism ca un cireș de florile sale, grǎbit sǎ-și coloreze în ramuri cu zâmbetul sǎu, chitele de cireșe, sporovǎind cu razele dimineţii și certând pǎsǎrile. Alex culegea de pe poale fructele coapte și se mânjise pe faţǎ cu zeama cireșelor pânǎ la urechi, iar pe buze îi înflorise din nou bucuria cuvintelor. Nu se mai sǎtura de cireșe și vorbea întruna povestind despre minunea regǎsirii.
            Azi Alexandru a împlinit 11 ani. Încǎ nu am gǎsit cireșul acela, dar tragem nǎdejde și noi și el cǎ îl vom gǎsi.


            LA MULŢI ANI ALEXANDRU! 

marți, 17 februarie 2015

Pasarea cetii va propune: History of Romania part 6 - Culture /



      Cu toate ca traficul pe blog s-a diminuat considerabil, continui sa public acest documentar valoros care vorbeste despre un timp al mandriei in spatiu romanesc si restabileste valori...