Anul 2012, anul Apocalipsei în care România a
fost pusǎ sub semnul rezonanţei Schuman
de câteva minţi înfirbântate. Anul 2012, din
prima pânǎ-n ultima zi. Am trǎit scriind pe viu despre angoasele și uimirile
mele în lunga varǎ fierbinte când timpul
a luat-o razna…
luni, 23 februarie 2015
duminică, 22 februarie 2015
Cenaclu de urgenţǎ. Între douǎ orfeline
Un spaţiu aerisit, un public civilizat, receptiv și participativ fǎrǎ asperitǎţi de manifestare, un nivel al lecturilor dincolo de graniţa amatorismului, cu texte inspirate care justificǎ așezarea în pagini de carte spre a fi expuse consumului spiritual. (Uff ce expresie mi-a venit în minte, dar ca sǎ nu cad în depresie o pǎstrez, sǎ tușez cumva optimist aserţiunile ieșite de curând în spaţiul televizistic burlesc, cum cǎ patru unitǎţi de culturǎ într-un oraș de dimensiunile Focșaniului, consumǎ inutil bugetul primǎriei și cursul profitabil al banului.)
Pǎi da, pe fond, primarele, persoana în cauzǎ și acoliţii, au dreptate. De ce ar fi nevoie de palate de culturǎ, teatre, biblioteci, edituri pentru atâta risipǎ de consum spiritual stereotipǎ? Sǎ construim baruri paralele de o parte și alta de drum și sǎ dǎm drumul la carnaval. Cu oleacǎ de spirt și fonduri mǎrite pentru anafurǎ la biserici plus o sacoșǎ cu daruri, umplem toate belelele descoperite ale consumului pe cap de gurǎ a ǎlora bruneţii, Poeţii care vor metaforǎ și spirit, sǎ le consume pe banii lor! Pot primi eventual o murǎturǎ din partea casei)
Așa am
ajuns la Tonka Soul Café producǎtor și consummator de vers. Și marii artiști din Montparnasse au
avut cârciumi!
Cu
udǎtura crește cultura!
M-am
temut cǎ lista lungǎ de cǎrţi cât un tren de marfǎ, așteptând lansarea, va
îngreuna desfǎșurarea cǎlǎtoriei organizate de Cenaclul de urgenţǎ. Și mi-am
adus aminte șirul vagoanelor încǎrcate cu nisip de pe prundul Argeșului și de
marea mea mirare, copil fiind, cǎ nisipul expediat peste graniţǎ e la așa mare
cǎutare. Nu înţelegeam cu nici un chip cum nemţii ǎia nu au la ei în ţarǎ
nisip! De unde era sǎ știu cǎ în nisipul nostru cǎutau de fapt metalele rare.
Asearǎ,
matur, în faţa unui pahar cu bere, am putut sǎ discern împrejur cu plǎcere strǎluciri
rare.
Au
fost prezenţi: George Mihalcea, Magda Mirea, Eugen Pohonţu, Maria Elena
Chindea, Emil Iulian Sude, Marie Vrânceanu, Ingrid Cosma, Cristina Maria
Firoiu, Claudia Minela, Micul Paris, Mircea Bodolan Ionuţ Calotǎ, Daniela Toma și
mulţi alţii.
Muzica și poezia douǎ
orfeline la Tonka s-au simţit bine.
sâmbătă, 21 februarie 2015
Evenimente paralele
Pe mapamond,
douǎ sunt evenimentele importante care ţin azi cu sufletul la gurǎ planeta. Ele
se desfǎșoarǎ în București și Dubai .
Dar numai într-un singur loc în lume pot fi urmǎrite concomitent, la clubul
Tonka, pe Biserica Amzei la nr 19. Așa au gândit într-o convenţie istoricǎ, deasupra muritorilor, Dumnezeul nostru și Alah
al lor. Tulburǎtor cum dintre toate subiectele posibile, dintre toate
evenimentele, dintre toate conflictele deschise, mai mult sau mai puţin
diplomatice, dintre toate artele, s-a ales tenisul și poezia.
În Dubai,
Simona Halep joacǎ începând cu ora 17 finala turneului cu Karolina Pliskova și am
dori sǎ o vedem evoluând elegant, fǎrǎ tensionǎri inutile, la cea mai bunǎ
valoare a ei. De partea cealaltǎ, la Tonka, lucrurile se complicǎ puţin pentru
cǎ Cenaclul de urgenţǎ a invitat sumedenie de poeţi care sǎ-și prezinte cǎrţile
și sǎ le ofere spre vânzare cu discount și autograf cu tot. Vǎ daţi seam ce îmbulzealǎ
va sǎ fie!
Vine firesc
întrebarea:
– Bine dar ce legǎturǎ are tenisul cu poezia ca
sǎ le legǎm împreunǎ? Vǎ spun eu,, are o legǎturǎ indisolubilǎ. Spre exemplu eu
lansez Nordurile și pun la dispoziţie în jur de treizeci de cǎrţi. Sper sǎ fie
suficiente. Câte cǎrţi se vor vinde, atâţia ași vor zbura din racheta Simonei. E
stabilit! Pǎi ce credeaţi cǎ am lǎudat-o degeaba pânǎ acum în articolele mele
sportive!?...
Era sǎ uit.
Când veniţi la Tonka, luaţi cu dumneavoastrǎ tableta personalǎ sau telefonul smartphone,
sǎ vedeţi meciul Simonei în timp ce citim poezie. În liniște, ca sǎ nu supǎrǎm
nici amfitrioana, pe Daniela Toma.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)