Într-un singur loc meridianul care
trece prin București se întâlnește cu Paralela 45. Nu departe de Casa Scânteii – numele acesta va dǎinui mult dupǎ ce va fi dǎrâmat așezǎmântul, cǎci
constatǎm cu fiecare zi care trece, noul nume de botez, Casa Presei Libere, ales
greșit, scufundat în apǎ rece a rǎgușit…
E acolo un punct 0 – unde în fiecare an face escalǎ câteva zile din marea ei
cǎlǎtorie în timp, descinzând dintr-o imensǎ farfurie zburǎtoare – Împǎrǎţia Bookfest.
Regina, Cartea de literaturǎ, de a
cǎrei tinereţe fǎrǎ bǎtrâneţe nu se mai îndoiește nimeni, poposește cu suita și
slujitorii curţii în haine de sǎrbǎtoare, fericitǎ sǎ-și primeascǎ oaspeţii și
sǎ le facǎ daruri. Nu funcţioneazǎ Schengenul, nici un vameș nu te întreabǎ de
pașaport, iar bodyguarzii pot pǎtrunde în zonǎ doar în ziua când se lanseazǎ
Președintele. Cǎci președintele nostru, a ţinut sǎ dovedeascǎ în scris, cǎ nu e
mut, iar sâmbǎtǎ va reveni la Primul pas dupǎ Pas cu pas și își va depune omagiile
la picioarele Reginei, sub privirile atente ale soţiei sale Carmen.
Sǎ revenim la ziua de ieri. În împǎrǎţia
de plǎceri la Paralela 45 a prietenului Cǎlin Vlasie, au fost trei lansǎri.
La prima(lansare), dupǎ cum se poate vedea în
imagine, au dansat în Agorǎ împreunǎ, o prinţesǎ romancier de 14 ani cu un
confrate (sau con-sorǎ ?) ceva mai patern. Un dans modern, nu atât de
distant cum s-ar cere !... Cristian Teodorescu rostind galant :
« Nu se știe peste vreo
douǎzeci de ani care dintre noi doi va fi mai important! Timpurile sunt efemere! »
S-a chinuit și editorul sǎ-i explice
meritoasei autoare, cǎ dacǎ te-ai nǎscut în anul 2000, nu-ţi poţi zice cǎ faci
parte din generaţia douǎmiistǎ. Ce veste tristǎ! Dar curajos copilul nu s-a
lǎsat mai prejos și a explicat cǎ oricum anul 2000 e cu trei zerouri, din soiul
bun, grâu luminos, care crește frumos în aluat.
A
urmat o poetǎ de dincolo de Prut, Maria
Pilchin care s-a uitat fix în ochii lui Ioan Es Pop și i-a declarat:
sunt
rusoaicǎ la bucurești
și
româncǎ la moscova
dar
în patul tǎu
sunt
femeia de iubit
femeia
de atins
femeia
de legǎnat
femeia
de înţeles.( Poeme pentru Ivan Gogh, pg 39 )
Știu
eu ce-o fi înţeles Ioan Es Pop? cǎ pǎrea nedumerit.
A
treia lansare-eveniment Ileana Mǎlǎncioiu, De anima, 75
Mǎ
rog de tine, bǎiat curajos,
Încercat
pe zidul morţii, în bâlciul copilǎriei,
Nu
umbla sǎ mǎ smulgi de la zmeul cu șapte capete
Ca sǎ
câștigi o parte-a-mpǎrǎţiei.
Eu am
venit de bunǎ voie aici,
Am șters
vatra-mpǎienjenitǎ.
Am frǎmântat
de douǎ ori pǎmântul
Și am
umplut cuptoarele cu pitǎ.
Apoi
am rupt-o ţǎrǎnește, pe ștergar,
Sǎ
iasǎ aburi calzi și i-a simţit din depǎrtǎri
Și-n
locul buzduganului vuia ca uraganul
Mirosul
tras pe cele paișpe nǎri.
Îl așteptam
sǎ aflu gustul pâinii
Și
numai dupǎ bǎtaia inimii am înţeles cǎ e bunǎ,
Cǎ pânǎ
în piept era îngropat în pǎmânt
Și de
la umeri în lunǎ.
O,
toate fetele acelea din poveste,
Care
de teamǎ v-au urmat mereu,
Când
e atât de simplu și de omenește
Sǎ-ncerci o datǎ sǎ iubești un zmeu !
Au vorbit despre Marea Doamnǎ, Eugen
Negrici, Simona Sora, Daniel Cristea - Enache.
A consemnat cu interes Ion Toma
Ionescu.
M-a întrebat un prieten de pe facebook, de ce cu « interes »,
de parcǎ nu s-ar ști cǎ vreau sǎ-mi tipǎresc antologia…
