În 1992 a fost semnat la Maastricht tratatul care
stã la baza Uniunii Europene. Voiam sã ajungem în acest oraṣ, oarecum simbolic,
mai ales cã auzisem despre el numai de bine. Dupã 250 de kilometrii pe
autostrãzile de vis olandeze, plecaţi din Zwolle,
nu mult înainte de ora prânzului, ne-am lãsat maṣina într-o parcare ṣi am
coborât cãtre râul Meuse. Un
pic ciudat sã cobori, sau sã urci în Olanda pe strãzi, dar uite cã se
poate întâmpla!
De pe pod – nu ṣtiu
dacã acela era podul construit pe vremea împãratului roman Octavian August,
probabil da! (de întrebat e tare greu cu olandeza mea) – m-am mulţumit sã pot admira stilul
architectonic ṣi coloristica specific olandezã a clãdirilor. Nu fac nici o
descriere, are cine! Altfel de ce-aṣ mai purta dupã mine geanta Nikonului,
riscând tot timpul sã ma izbesc de vre-un biciclist, cu ochii în obiectiv.
Noroc de ei cã sunt cu multã înţelegere pentru artiṣti…
Ne-am învârtit o vreme, am mâncat
ceva de-al lor ṣi numai bine ce s-a vãrsat o cãldare dintr-un nor ṣi ne-am
orientat spre plecare.
Pe drumul întoarcerii ne-am oprit
si la Haidenhoven, tocmai ce ne luasem cu o zi înainte o amendã, pe degeaba ṣi
cãutam un avocat, când la poarta stadionului l-am zãrit pe Dick Advocaat, o
cunoṣtinţã mai veche. Frumos oraṣ, un oraṣ viu, colorat, mi-a plãcut ṣi
vrãjitoarea doar scheletele alea de la catedralã, nu le-am pozat
