Douã vorbe pentru Irina Begu

Dacã am risipit deseori cu ȋncȃntare vorbe frumoase pentru performanțele și jocul Simonei Halep, meritate de altfel. Dacã i-am ridicat ȋn slãvi resursele de voințã și am cãutat sã-i explic, rar, foarte rar, slãbiciunile omenești, atunci cred se cuvine sã slobozesc aripile cuvintelor și ȋn cerul Irinei Begu.

Pe fondul unui progres continuu ajutatã și de un fizic pe mãsurã, specific marilor campioane, fãrã fragilitatea ȋn fond ȋnșelãtoare a Simonei, fãrã agerimea picioarelor și mobilitatea brațului cu care Simona micșoreazã spațiul de mișcare al adversarelor, ȋncet și sigur a ȋnceput sã ȋnfloreascã pe terenurile de tennis, ȋnãlțȃndu-se, o floare a soarelui cu tulpinã groasã și rãdãcini adȃnci…

Felicitãri Irina pentru titlul de campion cȃștigat la Seul! E al doilea dupã cel de la Tașkent și sunt sigur cã vor mai urma!       

Lumina din noi

Ne cãutãm ȋn gesturile și ȋn gȃndurile copiilor și nepoților noștri și regãsim totdeauna urma luminii din noi.

Numãrãm anii impreunã și potrivim ȋn tort lumȃnãri. Le stingem ca sã le putem pãstra și aprinde cu bucurie anul viitor.

La mulți ani Laurențiu, la mulți ani Cristina, la mulți ani Alexandru, la mulți ani Toma, la mulți ani Ramona și celor care vor mai fi venind!

Pãrinții.

Mantaua lui GOOGLE

„NOI TOȚI NE TRAGEM DIN MANTAUA LUI GOGOL”.

Trecȃnd peste inadvertența de scriere pe care nici Gogol și nici Dostoievski nu a dorit sã o corecteze ȋn epocã, trebuie sã recunoaștem autoritatea atotcuprinzãtoare a sintagmei respective, cãci ȋntradevãr și azi, NOI TOȚI NE TRAGEM DIN MANTAUA LUI GOOGLE, altfel cum am fi ajuns ieri la ambasada Ucrainei la o seratã literarã ce s-a dovedit inspiratã emoțional și artistic.

Cu o sobrietate de ȋnțeles la ȋnceput, prin prezența ambasadorului, ȋntȃmplarea s-a transformat pe parcurs ȋntr-o reuniune de prieteni ai literaturii și muzicii care ȋmpreunã au convenit sã șteargã granițele pentru deplina satisfacție și bucurie a spiritului.

La sfȃrșit dorind sã mã fotografiez cu ambasadorul și remarcȃnd ținuta oficialã ȋn contrast cumva ținutei mele lejere, dȃnsul ar fi vrut sã-și scoatã gentil cravata și sã o dea unei consiliere, dar nu l-am lãsat. Ar fi fost un risc asumat inutil...

S-au lansat cãrțile Prin glodul destinului (douã volume) ale unei luminoase doamne, Ela Nicolau(nu dau explicații, citiți romanul sau mãcar uitati-vã cum cade lumina ȋn poze) și de asemeni volumul de poezie Lumea nebunilor de Alex Daniel. A vorbit despre carți prietena mea regãsitã, Domnita Neaga, Mihai Traistã, organizatorul seratei, D-nul doctor Teofil Rendiuc, istoric și romancier mai ȋnainte de a fi ministru și Silvia Zabarcencu, scriitoare. Apoi pe podium și-a fãcut apariția ȋn culorile eleganței, alb-negru, Mantaua lui Gogol, revista, scoasã din Traistã cu frumoase gȃnduri de viitor.

S-au simțit ȋn țara lor fãrã de granițã cu poezia ȋn ranițã Tudor Voicu, Vali Orțan, Domnița Neaga, Cristian Țȋrlea, George Tei, Silvia Zabarcencu și subsemnatul. Au umplut paharele cu ȋncȃntare Arhaicii și mai laicii Ana Maria Dumitru și Mihail Daniel Vasilescu.

Mulțumim frumos gazdelor și mai ales Mihaiului Traistã. Mai venim!

La masa de lucru

Se pune problema dacã se iubesc

 

Ea, specialã și fãrã noroc. Liberalã, iubitoare de pãsãri și de naturã ȋși fãcea tot timpul cruce cu limba-n gurã, dar dragostea nu-i lua foc. Romanțioasã, cu capul ȋn nori, ȋn fiecare dimineațã dãdea grațioasã frimituri la ciripitori, ȋn fața blocului, ȋntr-un loc cu verdeațã, dȃnd cu tifla norocului și așteptȃnd sã coboare pe calul lui alb din metrou cavalerul de tip nou, sã punã ordine și culoare ȋn viața ei trecãtoare…

El, erou cu stele de general, te puteai uita la soare, doar dacã era ȋn interes național…

Cȃt timp socotesc, se pune problema dacã cei doi se iubesc.