Marafetiană 2. Împletituri de lână

Revin asupra întâlnirii de la Marafet(ce frumos sună!) pentru că simt nevoia de a explica multiplele sensuri ale cuvântului, vis-a-vis de întâmplarea de la Râmnicu Sărat. În Malu Vânăt la bunica Păuna, Dumnezeu s-o odihnească, am prins prima oară zburându-i din gură porumbelul acesta şturlubatic (marafetul), când mă ţinea de mână –  să fie vreo sută de ani –  într-o prăvălie cu de toate. Adresându-se negustorului îl ruga să-şi scoată de sub tarabă cutia cu marafeturile lui ascunse, păstrate pentru ea, ca să-şi aleagă nişte nasturi sau ceva mai acătări drept zbenghi. În tinereţea lor se plăcuseră dar nu şi-au pus pilostriile în biserică. N-a fost să se întâmple. Încă le mai strălucea în priviri când vorbeau, ceva anume.

Avea obiceiul bunica să împletească nu doar pulovere de lână sofisticate, ci ştia secretul unor expresii ciudate pe care le rostuia împletindu-le şi pe acelea în vorbirea ei fluientă, făcându-mă să mă minunez. Uneori îi ceream explicaţii alteori singur ghiceam oul încondeiat din cuib.

– Măiico, ce-i ăla zbenghi?

– Zbenghiul măi copile e un găinaţ de pasăre rară, care se lipeşte pe fruntea ta ca un licurici de stea. Pasărea zboară, da’ tu rămâi însemnat cu el.

Aplica pe împletiturile ei întotdeauna câte un zbenghi, o podoabă, fie din nasturi coloraţi în forme ciudate, fie din mărgele colorate cusute cu fir de argint, toate din cutia cu marafeturi aduse special din oraş de negustorul din sat. Marafeturile acelea potrivite cu dibacie şi puţină dragoste se deschideau în împletitură precum coada unui păun. Nu degeaba pe bunica o chema Păuna.

Alese cu gust, nepretenţioase, nu trădau nici urmă de fandoseală!

În Marafetul nostru literar m-am temut iniţial că fiind prea mulţi adunaţi, nu vom avea răbdare să ne ascultăm unii pe alţii până la sfârşit. Mioara Bahna a simţit nevoia să ne îndemne de la început la oarece moderaţie temporală. N-au fost excese, iar neguţatorului de timp pare să-i fi plăcut evantaiul impletit din muzică şi poezie.

Aveţi aici şi un link de pe blogul lui Tudor Cicu, el a consemnat în amănunt.
http://tudorcicu.blogspot.ro/2015/11/703-rimnicu-sarat-festin-literar.html

1 Decembrie

Astăzi scriu despre patrie.

Cu un steag tricolor
scrijelesc anul 2016

pe marţipanul unui tort.

Tricolorul este al patriei,
iar tortul al fiicei mele
ce poartă numele
Sfântului Andrei.

Ea are un fiu şi 
e un fel de patrie a lui.
Îl creşte singură
pentru că uneori

bărbaţii de stat
mai cad
trădând cauza
şi smintesc…

E 1 Decembrie.
Patria îşi scoate iia subţire
din odaia bună

cu fotografii de eroi pe pereţi
şi o îmbracă direct
peste sânii goi.

Afară e frig şi de ieri noapte

bântuie strigoi şi procleţi…

Sub pânza de in
amiroase a mere coapte
şi a vin fiert.
În stradă
fanfara militară
dă un concert

festiv

Cu faţa la patrie

La Colectiv

au venit taţii cu fiii la paradă

lucind stins în ţinuta lor

gravă

lumânări de otavă

au înverzit.

Bine că nu a nins

Nord de strigoi

Azi-noapte te-am vǎzut goalǎ

între oglinzi. Apele lor
te încolǎciserǎ ca douǎ
pârâuri gemene de munte.

Se repezeau pe curmǎturǎ

între muncele rotunjite
de dogoarea verii.
Sǎreau stropi.

Abia de zǎream

douǎ mure
așezate simetric
în calea sǎlbǎticiunilor.

Ochi mei doi,

tocmai învǎţaserǎ
sǎ urle ca
puii de lup.

Spre dimineaţǎ

ai deschis fereastra.
Afarǎ bântuiau strigoi
și crǎpau pietrele în ger.

Grâul încolţise pe

pervaz și funia
de usturoi
atârna de cer.