A zecea carte

            A sosit coperta si in cateva zile si cartea tiparita. Multumiri domnului Al Cistelecan, Danielei Toma, Claudiei Duminica si lui Frederik Weerkamp pentru contributiile lor nepretuite! Este intr-un fel un mic jubileu, a zecea mea carte tiparita.

Una pe faţă una pe dos

Tablete în alb şi negru

Două românce în optimile de finală la Roland Garros! Nu e de loc rău, spre a ne însenina un pic sufletul după atâta amar de apă de ploaie înghiţită de nori (circuitul apei în natură!), din bidoanele de dezinfectanţi vărsate în spatele halei de la Hexi Pharma, înainte să vină procurorii şi serviciile să facă cercetări şi să întocmească rapoarte ca să le pună pentru lectură în pagină de carte pe masa preşedintelui, sub forma unui roman de ficţiune.

Din păcate nu am apucat să vedem bine soarele şi odată s-a înnorat din nou, dinspre Cotroceni şi am văzut venind preşedintele, aşteptat ca o mană cerească la pupitru, să ne citească impasibil de pe nişte hârtii din roman, concentraţiile biocidelor şi antisepticilor, în loc să fluiere şi să împartă ca un arbitru imparţial cartonaşele roşii pentru brambureala şi loviturile la gioale din careul serviciilor.

Am putut citi totuşi supărarea pe chipul său, căci, imbecilii care-i fac programul la Cotroceni au pus Şedinţa CSAT la ora când Eurosportul transmitea de la Roland Garros meciul Simonei Halep.

Stau şi mă-ntreb în faţa micului ecran, de ce n-o fi fluierat Preşedintele? O fi avut fluierul înfundat cu furnici? Era momentul unei reforme, l-a pierdut! Şi apare Tolontan:

Păi n-ai văzut? N-a avut norme şi proceduri şi n-are nici ecuson FIFA!…

Plai blai - pamflete politice

WEEKEND LA DUNARE

Tabletă în alb şi negru

       Alb. Irinuca ai jucat eroic şi meriţi toate consideraţiile noastre. Din păcate nu este timp să ne aplecăm cât ar trebui asupra resurselor, capacităţilor şi intensităţii încleştării la cel mai înalt nivel care s-au etalat în fantastica luptă desfăşurată pe terenul doi în turul doi la Roland Garros, între ea şi Coco Vandeweghe.
       Negru. Vine peste noi ca un tsunami dezvăluirile unei bătălii nevăzute din jurul afacerii Hexi Pharma pe care o bănuiam devastatoare, dar nu şi cu legături neverosimile care ating imperiile tabu ale serviciilor şi nu numai. Astăzi fosta soţie a lui Condrea Laura Georgescu probabil sursa din spatele dezvăluirilor lui Tolontan, ne demonstrează că da, acest caz trebuie să fie de securitate naţională.
       Printre intoxicările care circulă aglomerările de mistere care se tot adună, tăcerea autorităţilor şi inflamarea întregii naţiuni întreţinută de presă şi televiziuni, dacă suntem atenţi, putem decela o singură evidenţă. Formatorii de opinie care s-au repezit să minimalizeze pericolul valului următor, sunt cu ceilalţi nu cu noi.       
       Doamne câţi acoperiţi avem!

Plai balai - pamflete politice

Comanda la mine!

Mult stimate organe de anchetă, domnule procuror şi domnilor scenarişti din serviciile conexe, opriţi filmările dacă vreţi să mai luăm un premiu la Cannes şi anul viitor! Filmul Condrea, cum am văzut secvenţele la televizor, are un scenariu care scârţâie din toate încheieturile. E mai varză decât automobilul dirijat de extratereştrii în copac. N-are nici o logică. Nu ne dă nici o şansă ca să putem puncta la juriu, cu toate experienţa de campanie a ştaifului Găbiţei Firea care înţeleg că va face lobi pentru România după ce o va instala în primărie pe nevasta lu’ Pandele.

Scenariu se impune să fie rescris! Poate doar Cristian Mungiu stimulat de premiul pentru regie să reuşească să mai lege firele…

Poate doar el, pas cu pas, va rosti calm dar cu fermitate către autorităţi: 

Comanda la mine!

Şi-i va aduna în studiourile de la Buftea pe toţi martorii, văzuţi şi nevăzuţi, să-i supună la probe tehnice de filmare şi imaginaţie. Cu siguranţă vor fi convocaţi acolo şi Gabriela Călin, şi Oliana Ochinciuc, şi cealaltă soţie, şi biciclistul, şi poliţistul care se plimba întâmplător pe şosea, şi şoferul cu camionul, şi pe Ghiţă, şi pe ăia cu filajul, şi racheţii, şi extratereştrii şi desigur nu-l va uita nici pe răposatu’…

Doar aşa ar fi înţelept şi s-ar mai putea recâştiga încrederea în statul de drept!

Plai balai - pamflete politice