Recolta de azi de la Bookfest

Cărţile sunt copiii noştri şi ne bucurăm de fiecare dintre ei atunci când născuţi din cuvânt şi din har, adaugă în calendar noi sărbători ale sufletului. Ieri, de Ziua copilului, am primit de la editura Art Creativ un telefon care m-a anunţat că al zecelea prunc ce-mi va purta numele s-a născut viu şi a primit după toate evaluările standard, ca obiect al fiinţei ca să zic aşa - nota maximă. (Acu’ nu ştiu şi cu evaluările astea!... Par să fie într-ajuns de subiective, căci noi nu mai avem un laborator acreditat, ca să vadă şi fiinţa obiectului!).

  Să nu existe dubii i-am cerut părerea domnului Al. Cistelecan. Dânsul nemaiavând nevoie de nici-o acreditare s-a uitat la proiect şi mi-a răspuns evident ca un oracol, printr-o scrisoare, să înţeleg ce vreau eu. „Argintarium  e o recoltă de pe un întreg traseu…”(Vă mulţumesc încă o dată domnule Cistelecan! Vă mulţumesc pe bune, ca să zic aşa!)

Argintarium ca orice fiu/fiică a avut şi el/ea povestea sa.

Iniţial aş fi vrut să se nască într-o clinică mare, domnească, la prietenul meu Vlasie, dar pare că toate rezervele erau acolo ocupate de monştrii sacrii ce-şi definitivau în paralel Operele poetice. (Blestem Qpoem?... Nu, că e o iniţiativă bună!)

Îl înţeleg şi pe el, ar fi trebuit să plaseze între corifei un sihastru albastru. N-a avut curaj! A apreciat ca un prieten adevărat, din considerente estetice, că ar fi mai bine pentru mine strugurii să rămână acri(!).

N-am mai stat să aştept şi cred că am procedat înţelept.

Daniela Toma, o doamnă cu inimă mare, mi-a oferit în regie proprie Argintarium  într-o săptămână la Art Creativ în condiţii excelente. M-a sunat la telefon şi mi-a zis că „dacă o recunoşti după semnalmente particulare ca tată, (trag concluzia de aici că e fată...) fără să fie nevoie s-o lungeşti cu probe ADN, o poţi lua acasă de la Bookfest fără riscuri de infecţii intra-spitaliceşti, căci editura e o construcţie nouă şi n-a folosit dezinfectanţi Hexi Pharma precum cele mai multe din editurile vechi… 

Priviţi vă rog copilul! Nu tu semne de punctuaţie, nu tu literă mare, în interior vorbesc(!) şi tatuajele pe picior semnate Claudia şi Frederik, (pe olandezii ăştia parcă-i ştiu de undeva!)

E clar, e cartea mea!

 

Sub bolta

La umbra viţei de vie cu bere, muzica si poezie

Cenaclul 9

A zecea carte

            A sosit coperta si in cateva zile si cartea tiparita. Multumiri domnului Al Cistelecan, Danielei Toma, Claudiei Duminica si lui Frederik Weerkamp pentru contributiile lor nepretuite! Este intr-un fel un mic jubileu, a zecea mea carte tiparita.

Una pe faţă una pe dos

Tablete în alb şi negru

Două românce în optimile de finală la Roland Garros! Nu e de loc rău, spre a ne însenina un pic sufletul după atâta amar de apă de ploaie înghiţită de nori (circuitul apei în natură!), din bidoanele de dezinfectanţi vărsate în spatele halei de la Hexi Pharma, înainte să vină procurorii şi serviciile să facă cercetări şi să întocmească rapoarte ca să le pună pentru lectură în pagină de carte pe masa preşedintelui, sub forma unui roman de ficţiune.

Din păcate nu am apucat să vedem bine soarele şi odată s-a înnorat din nou, dinspre Cotroceni şi am văzut venind preşedintele, aşteptat ca o mană cerească la pupitru, să ne citească impasibil de pe nişte hârtii din roman, concentraţiile biocidelor şi antisepticilor, în loc să fluiere şi să împartă ca un arbitru imparţial cartonaşele roşii pentru brambureala şi loviturile la gioale din careul serviciilor.

Am putut citi totuşi supărarea pe chipul său, căci, imbecilii care-i fac programul la Cotroceni au pus Şedinţa CSAT la ora când Eurosportul transmitea de la Roland Garros meciul Simonei Halep.

Stau şi mă-ntreb în faţa micului ecran, de ce n-o fi fluierat Preşedintele? O fi avut fluierul înfundat cu furnici? Era momentul unei reforme, l-a pierdut! Şi apare Tolontan:

Păi n-ai văzut? N-a avut norme şi proceduri şi n-are nici ecuson FIFA!…

Plai blai - pamflete politice

WEEKEND LA DUNARE

Tabletă în alb şi negru

       Alb. Irinuca ai jucat eroic şi meriţi toate consideraţiile noastre. Din păcate nu este timp să ne aplecăm cât ar trebui asupra resurselor, capacităţilor şi intensităţii încleştării la cel mai înalt nivel care s-au etalat în fantastica luptă desfăşurată pe terenul doi în turul doi la Roland Garros, între ea şi Coco Vandeweghe.
       Negru. Vine peste noi ca un tsunami dezvăluirile unei bătălii nevăzute din jurul afacerii Hexi Pharma pe care o bănuiam devastatoare, dar nu şi cu legături neverosimile care ating imperiile tabu ale serviciilor şi nu numai. Astăzi fosta soţie a lui Condrea Laura Georgescu probabil sursa din spatele dezvăluirilor lui Tolontan, ne demonstrează că da, acest caz trebuie să fie de securitate naţională.
       Printre intoxicările care circulă aglomerările de mistere care se tot adună, tăcerea autorităţilor şi inflamarea întregii naţiuni întreţinută de presă şi televiziuni, dacă suntem atenţi, putem decela o singură evidenţă. Formatorii de opinie care s-au repezit să minimalizeze pericolul valului următor, sunt cu ceilalţi nu cu noi.       
       Doamne câţi acoperiţi avem!

Plai balai - pamflete politice