A început Olimpiada de la Rio!
Pentru noi românii a început abia azi,
cu cinci zile mai târziu. Nu mai contează ce-am spus în pustiu şi fără de glas, că fusul orar a rămas înţepenit pe vreun
coclaur, dacă azi s-a răsucit pe fus pentru noi, lâna de aur!
Cele patru
Sânziene au lăsat din mână pe planşă la sfârşitul asaltului nepreţuitele furci
de fuioare - agere nuieluşe de alun dintr-un tezaur străbun, pe care au tors cu
răbdare firul poveştii dintr-un caier de lână rupt din soare - şi au încins ca
o avalanşa ce ne-a cuprins pe toţi, hora mare.
A fost frumos cu
toată lumea la picioare!
Ave Sânziene
brave!
Clipe cât
veşnicia au stors din lacrimi toată bucuria descătuşată a unei naţii ce parcă
dintr-odată înviază!
În satul olimpic
soarele la amiază a ieşit din nori. Acasă, răzbate încă din televizor imnul şi
flutură în inimi steagul tricolor. E noapte aproape de zori, dar s-a deşteptat
tot românul, amirosind lipii răscoapte. A ieşit afară, a băut cu sete apă din
ciutură aşezându-se pe-o butură. Ar merge pe câmp, nu să cosească fânul, ci să
culeagă pentru ele, dragele noastre Sânziene, flori sărutate de rouă. Se teme
că e prea devreme, să nu se ofilească!...
Se uită la
stele, mângâie un câine ce se gudură lângă piciorul lui drept şi-şi zice
înţelept.
Mâine e o zi
nouă...Mai aştept!
