Sânziene şi medalii

A început Olimpiada de la Rio!

Pentru noi românii a început abia azi, cu cinci zile mai târziu. Nu mai contează ce-am spus în pustiu şi fără de glas, că fusul orar a rămas înţepenit pe vreun coclaur, dacă azi s-a răsucit pe fus pentru noi, lâna de aur!

Cele patru Sânziene au lăsat din mână pe planşă la sfârşitul asaltului nepreţuitele furci de fuioare - agere nuieluşe de alun dintr-un tezaur străbun, pe care au tors cu răbdare firul poveştii dintr-un caier de lână rupt din soare - şi au încins ca o avalanşa ce ne-a cuprins pe toţi, hora mare.

A fost frumos cu toată lumea la picioare!

Ave Sânziene brave!

Clipe cât veşnicia au stors din lacrimi toată bucuria descătuşată a unei naţii ce parcă dintr-odată înviază!

În satul olimpic soarele la amiază a ieşit din nori. Acasă, răzbate încă din televizor imnul şi flutură în inimi steagul tricolor. E noapte aproape de zori, dar s-a deşteptat tot românul, amirosind lipii răscoapte. A ieşit afară, a băut cu sete apă din ciutură aşezându-se pe-o butură. Ar merge pe câmp, nu să cosească fânul, ci să culeagă pentru ele, dragele noastre Sânziene, flori sărutate de rouă. Se teme că e prea devreme, să nu se ofilească!...

Se uită la stele, mângâie un câine ce se gudură lângă piciorul lui drept şi-şi zice înţelept.

Mâine e o zi nouă...Mai aştept!