„Cărtărescu este cel mai
mare scriitor român contemporan!”
N. Manolescu. Istoria literaturii române
pe înţelesul celor care citesc
Nu știu ce mi-a venit sǎ abordez ultra-subiectul Cărtărescu. Poate că datorită
modei mult răspândite printre ultraşii celor care citesc, ai stelelor literare,
de a întocmi, an de an anchete și clasamente pe baza unui singur vot. Nu ca
ultraşii celor care nu citesc ai Stelei lui Becali. Ei întocmesc clasamente
eminamente pe baza voturilor numărate.
Pot fi de acord cu aserţiunea lui N. Manolescu din Istoria literaturii române
pe înţelesul celor care citesc, dar în necunoștinţă de cauză, ca un simplu
votant. Sunt unul dintre cei mulţi ce la fel ca mine, n-au citit această
istorie dintr-un motiv oarecare și nici pe Cărtărescu întreg, dintr-un alt
motiv… Am să vă divulg motivul, pe primul, acela oarecare.
Mi s-a întâmplat și mie la fel ca microbistului ăla belgian. Bucuros de
victoria echipei favorite într-un meci important și-a uitat la plecare în
tribună, fetiţa de șase ani.
Eu,
după ce am cumpărat Istoria lui Manolescu la Gaudeamus, m-am așezat la coadă
pentru autografe și, cam la vreo jumătate de oră când sǎ ajung în dreptul
maestrului, m-am trezit că nu mai am Istoria. Pe ce să-mi dea omul autograful?
Am
refăcut filmul mental. Aşadar am plătit tomul, mi-am luat restul la 100 de lei.
Pe ăia îi aveam în buzunar! Probabil de emoţie, zărind cartea mea de poeme,
Norduri, aşezată prin grija prietenului meu Vlasie cât se poate de periculos pe
stand, lângă ditamai Istoria dumnealui marele
critic, m-am temut de o coliziune. Era să pic jos! Ce mă fac dacă maestrul
îşi pierdea busola în marea de lume? Va trebui, să se salveze de la un eventual
naufragiu! Să ţii nordul în mulţimea de valuri nu e uşor. Ce faci te ţii de
Nimicul lui Cărtărescu? Sau te luminezi cu Nordurile mele?
Probabil
Istoria literaturii române, a mea nu a lui că era plătită, a rămas rătăcită pe
tarabă. O şi văd cât ţigla în punga cu sigla Paralela 45, pregătită de
vânzătoare. Mi-am luat doar restul, grăbit să prind iscălitura olografă a maestrului.
Microbistul belgian a doua zi dimineaţa a recuperat copilul de la o circă de
poliţie.
Eu,
biet poet neimportant ce mă aflu, neîmpărtăşind gloria, umil votant… Cum să
uiţi ditamai istoria!?... Mi-a fost jenă să întreprind cercetări, recunoscând
propriile inconsistenţe şi limite, am optat pentru autoflagelare spirituală și
încasarea materială a pagubei în plan personal.
Pot sǎ fiu de acord spuneam cu aserţiunea
„Cărtărescu este cel mai mare scriitor român contemporan!” Totuși, ce mă
nedumerește pe mine, este insistenţa Manolescului de a-și susţine în fiecare an
favoritul sǎ candideze din partea USR la Premiul Nobel pentru Literatură cu votul lui unic, dintr-un singur tur. Asta
mă dă înapoi!
Se pare că marele critic n-a pătruns spiritul turul doi...
Din ciclul Întlniri cu scriitori. Carte in lucru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu