Trofeul Cezarului Rogers

Ca şi cum aş scrie pe zăpadă cu fum în căldura verii. Aşa mi se pare acum să revin asupra victoriei Simonei. Cartea ei s-a scris în acele minute magice şi intense când încleştarea finală a luptei era de poveste. Să trăieşti bucuria când se întâmplă, deplină, atunci în miezul ei, este sublimul cel mai sublim pe care ţi-l poate da viaţa agăţându-ţi sub tâmplă şi în inimă, cercei de lumină.  

Soarele spulberă ceaţa, râul se prăvale de pe munte la vale şi descoperă dimineaţa liniştea şi verdeaţa unei lunci.

A fost o seară minunată chiar dacă ea s-a încheiat doar cu o victorie şi jumătate. Fetele noastre au strălucit nestemate. Bravo Simona ( Să dăm Cezarului trofeul…) şi bravo Monica! Vă mai aşteptăm!