23 august. Bilanţ pe stil nou

23 august. Ceva nori pe cer şi fanfarele militare, alea care au rămas n-au ieşit să fanfaroneze ca altădată pe străzi pentru marea defilare. Nici carele alegorice ale sportivilor încărcate cu medaliile olimpice n-au mai fost păstrate. La ce bun? N-aveau rost să mai existe! Au fost dezmembrate şi valorificate la fiare vechi. Nu mai e nevoie de amintirile alea triste ale epocii comuniste!
Oricum, prea mare risipa pentru medaliile strânse în Olimpiada de-acum de la Rio. Alea care sunt, pot intra cu brio într-un buzunar al lui jupân Petrache, Preşedintele Comitetului Olimpic Român. Dar mai bine să le ţină de gât că s-a rupt buzunarul de la costum şi dă urât, dacă le pierde şi pe-alea pe drum.
Dar din dar se face raiul! Bine că sunt şi nu deraiază tramvaiul cum ar vrea unii!…
Mi-a plăcut sloganul cu care au revenit în ţară oficialii, sporovăind ca lăstunii.

 „E BINE CĂ AM REUŞIT SĂ AVEM TOATĂ PALETA DE MEDALII!” Iar bronzul a fost productiv a produs peste obiectiv. Nu ne-am întors cu mâna goală din arenă. Avem trei medalii, ce dacă una din ăle trei e cecenă.
Am rămas pe podium. Suntem argintul între Indonezia şi Bahrain

Eu dacă aş fi fost oficial nu m-aş mai fi întors în ţară, cum o făceau pe vremea lui Ceaşcă sportivii pe val. Da cine să-i primească?…

Unii nostalgici ne aduc în memorie clasamentele din tristele olimpiade totalitariste. Tocmai azi de 23 august.

Da, dar olimpiada de la Moscova a fost boicotată de americani şi ierarhia e contestată!

Pe bune? Bine da, Olimpiada aia de la Los Angeles evident că nu se pune, că n-a fost rusul prezent!...

Uite la Seul a fost şi rusul şi americanul, deci locul opt era onorant!
E important de ştiut că 88 e înaintea lui 89. Acolo rusul şi americanul sau înţeles e de presupus, să-i dea lovitura de stat Ceauşescului şi i-au pus la gât, împotriva firescului, câteva medalii în plus şi flori (political success!), ca să creadă el că e cel mai iubit dintre dictatori.

Serile Denisei. Convorbiri cu Ion Toma Ionescu. Partea IV-a

Serile Denisei. Convorbiri cu Ion Toma Ionescu. Partea III-a

Serile Denisei. Convorbiri cu Ion Toma Ionescu. Partea II-a

Serile Denisei. Convorbiri cu Ion Toma Ionescu. Partea I-a

Sezon de nunţi

Am fost implicat, mai mult decât ar fi fost spre exemplu un martor, într-un eveniment ce înseamnă mult, chiar foarte mult în destinul personajelor centrale ce fac onoare Nikon-ului, care înregistrează toate faptele, şi mai importante, şi mai banale. Am fost naş la o nuntă ca soţ al naşei, Ionela, soţia mea, cu care mă-nţeleg la o adică doar din priviri, prietenă cu Geta, mama Monicăi ce urma să fie socrela mică. Costi şi Andreea, miri.

E adevărat eu am stat cu majoritatea atribuţiunilor preluate de naşă, care la un moment dat desculţă, a ştiut să preia din atribuţiunile naşului spre fala oraşului Piteşti, căci nu ştiam când la uşa mea s-a pus bradul că vom avea oaspeţi trei fraţi Rusu care au speriat Aradul de sus până jos, pe cât dansează de frumos!…

Casă de piatră mirilor!

Semifinală la Cincinnati

Spectaculoasă victoria Simonei Halep de azi noapte. La începutul meciului nu i-a mers nimic! O zi dintre cele negre, când racheta e surdă, mingea absurdă are o mie de colţuri şi terenul pare că se mişcă viu precum spinarea unui elefant care vrea sa te trântească în mijlocul savanei, unde n-ai scăpare de atâtea sălbăticiuni. Şi sălbăticiunea cea mare părea leoaica Radwanska.

Îl adusese în tribună pe ginerică al ei cu tot alaiul de lei pregătiţi de nuntă. Se profila o zi cruntă pentru Simona, satanică.

Se făcu 4-0, dintr-un foc cât ai spune că n-ai noroc! Parcă secase pe bune toată apa oceanică! Sincer credeam că Simona va intra în panică, dar ea s-a luptat pentru fiecare centimetru ca să-şi recucerească malurile. Încet, încet s-au reaşezat în matcă valurile.

S-a terminat până la urmă 7-5 pentru româncă în primul set, dar nici un petic de pământ arabil, nu s-a dat degeaba de la buget, poloneza nevrând să se îndoaie, a ripostat imperturbabil. Simţise că va veni ploaie.

În setul doi s-au însămânţat mai întâi colţurile şi fiecare a făcut câte un break. Ba nu două, al doilea se pune numai la Halipena Era de-acu clar că  scăpase de la înec şi nu pentru ea va cânta sirena.

Urmează primul ghem la zero şi încă un break. Simona îşi protejează cu grijă picioarele cu prosopul în pauză. Oare Radwanska să fi cedat? Stăteau amândouă sorbind apă înaintea ultimului ghem. Muşchii Radwanskăi întinşi parcă gem, lăsaţi la uscat pe spetează de lemn. Simona cu muşchii încordaţi, vibrează aşteptând doar un semn de la zei… Ginerică al polonezei a plecat. Ducă-să! De nuntă îi mai arde ei?...

7-5/ 6-1!

Neagu Juvara la 100 de ani

(Tabletă în alb şi negru)

Colindând lumea, Neagu Juvara, un român care a luat la pas ca un globe-trotter istoria de 100 de ani, s-a întâlnit cu Dumnezeu ca doi boieri-ţărani sfătoşi într-un han. După discuţii îndelungi, la un pahar de molan cu langoşi, fără patimă, au convenit împreună un pact secret. Şi pentru că Neagu Djuvara era de fel diplomat nu poet, la conferinţa de presă în faţa ziariştilor, a potrivit el câteva cuvinte.

– Slavă Ţie Doamne că m-ai împuternicit să vorbesc fără să spun nimic din ce-am stabilit! Să luăm aminte fiecare dintre noi ce am greşit, greşeli mici, lumeşti, uşoare ca fumul de ţigare şi apoi, Luminăţia Ta să rostogoleşti drumul de aici înapoi, şi eu pe-al meu de aici înainte!...

La mulţi ani Neagu Juvara!