Marea ne-a primit uşor zbârlită şi un
vânticel obraznic desfoia către noi doar umbra razelor, un potop de tuşe reci,
ţintite ale unei florete de aur, vrând să ne încredinţeze că va veni în curând
toamna.
Pescăruşii recuceriseră plaja la
Steaguri, iar cei câţiva turişti îşi făceau selfie-uri hotărâţi să imortalizeze
în spatele lor zbaterea valurilor.
În zare o dungă violetă înconjurase
linia orzontului ca o tranşeie inutilă desfăşurată în faţa întunericului de
dincolo.
Un singur curajos sosit odată cu noi se
încumetă să intre în apă, sfidând steagul roşu de pericol care anunţa dinspre
salvamari interdicţia de a face baie
Geamandurile erau prea aproape de
ţărm şi curajosul s-a răzgândit ieşind din apa neprietenoasă.
Instantaneu luminile s-au aprins pe
dig şi rupţi de foame ne-am găbit să ajungem la Spring
Şi mâine va fi o zi!
*
Acum e mâine, după o noapte teribilă
în care a trebuit să apelăm la salvare. Şase din cei şapte aflaţi în
formaţiunea completă, am fost loviţi de răul cu stări de vomă şi ameţeli. Să fi
fost din aer de la ruşi, un mesaj de avertizare pentru Pasărea ceţii?
Aiureli!...Din mâncare de la spring!
Din păcate nici azi nu ne vom putea
bucura de mare fiind sechestraţi la pat îtr-o stare precară. Mă uit cu jind la
frigiderul plin cu bere, având pe uşă şi o pântecoasă sticlă cu votcă. Fata de
la salvare ne-a rugat la plecare când a sărit în lotcă de pe mal.
“Mâine făra băutură, nimic mâncare,
faţa la cearşaf şi mi-a cerut un autograf că nu vreau să merg la spital…”
Ionescule esti praf! Cum bei tu cu Adrian Suciu şi George Mihalcea poezia la Costineşti?...
Observaţi vă rog câtă eleganţă pot
avea să nu comentez ultima imagine...
