Ziua regilor

Ieri la Madrid şi în sincron la Ovidiu a fost Ziua regilor. Să dăm întâietate reginei Simona Halep, care pe pământ spaniol a reuşit să ridice deasupra capului sceptrul regal arătând lumii că cel care a văzut lumina răsăritul în ţinuturile binecuvântate de zei ale Terrei Dacia, Baba Dochia, în legendele populare, poartă în inima lui filonul nobil ce trebuie păstrat şi dus mai departe, indiferent din ce ramură a dacilor ar face el parte.

La origini Simona (şi de altfel şi Hagi) este aromâncă, dintr-un şir lung şi nobil de personalităţi cu care ne mândrim: Cristian Gaţu, Toma Caragiu, Sergiu Nicolaescu, Ion Caramitru, Lucian Blaga, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Constantin Noica, Neagu Djuvara şi mulţi alţi boieri. Dacă deschidem o paranteză să nu creadă lumea că exagerăm în aprecieri, constatăm că în saturnalii sau mai făcut şi greşeli, păcate ale vinului! Putem merge în jos, pe ramura destinului de oieri fanfaroni, care în numele lui Cristos s-au botezat latifundiari-baroni precum fraţii Becali.

Dar să nu stricăm sărbătoarea cu ameninţările ciobanului Gigi la TAS!... Un zgârie-brânză, coate goale cu bani, ce ţine morţiş să câştige cu FCSB-ul campionatul prin tribunale. El crede că TAS-ul e una cu tasul ăla strâmb ce-l primise de la tasu să vândă brânza!…

Să revenim la Simona şi sceptrul ei regal câştigat pe drept cu multă inteligenţă şi trudă. Vreau să vă arăt o monedă din timpul împăratului Traian.

Nu-i aşa că Simona pare să fie modelul acestei efigii? iar trofeul pare să fie cel înmânat de Manuel Santana la ceremonia de premiere.

N-a fost uşoară lupta între cele două finaliste, căci Cristina Mladenovici ca o iapă de rasă, altfel frumoasă, îşi scutura picioarele de zgură şi teleghida cu măsură mingea din rachetă unde vrea ea.  

Când lovea tare de nu se mai oprea arena din tremurat! Când mângâiat, aşezând scurta lângă fileu cu multă îndemânare! Numai că Simona se dotase în apărare cu scutul de la Deveselu şi-l avea lângă ea pe Darren Cahill pentru un sfat.

A fost greu dar a meritat!

De partea cealaltă, la Ovidiu, Regele Hagi a crezut în puştii lui şi pe banii lui, punând cărămidă pe cărămidă ne-a dăruit o cetate construită din temelii în câţiva ani, bucurându-ne pe toţi. Mi se pare că avem datoria s-o păzim şi s-o ferim de hoţi!

Trei dorinţe

Peştişorul meu de aur la care apelam de dimineaţă să-mi împlinească azi trei dorinţe a funcţionat ca în poveste. Mai întâi triumful Simonei Halep în turneul de la Madrid, salutat din tribună de marii campioni ai României intraţi în legendă: Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Virginia Ruzici şi Ion Ţiriac. Lipsea doar Hagi, el fiind ocupat cu puştii lui să câştige la Ovidiu campionatul naţional de fotbal.

A treia dorinţă era ca Alex şi Ilinca să se prezinte pe scena de la Eurovision onorabil şi chiar acum când scriu aceste rânduri i-am văzut pe ai noştri evoluând dezinvolt, mai mult decât onorabil! Din păcate se ştie cât de geostrategic se împart în Europa punctele. Să vedem  dacă scutul de la Deveselu ne-a înmulţit prietenii.

Postez doar imaginea care a înconjurat lumea spre bucuria noastră a românilor.

Soluţie de avarie

De obicei când mă aşez în faţa calculatorului să scriu ceva, fără a avea prestabilit un subiect anume, întâi mă uit pe fereastră şi constat dacă timpul deschide către mine o perspectivă care să-mi sugereze un capăt de drum de la care să-mi încep excursul.

Afară vremea e închisă, stă să plouă şi nu sunt semne că se luminează să pot agăţa de creanga unui copac un lanţ în care să mă balansez.

Nimic mai intens decât să înfigi, dat pe spate, picioarele în cerul albastru  ca o pendulă pe care nu vrei şi nici nu poţi s-o opreşti când a luat avânt!…

E mult până diseară. Azi e zi de cumpănă. Aş vrea la capătul ei Simona Halep să se fi încoronat la Madrid printre zei, Viitorul să-i fi dăruit un titlu meritat lui Hagi şi Românica să primească la Eurovision cele mai multe sufragii…

Cer prea mult?...Alo peştişorul de aur!

Sună telefonul. Sar într-un picior...

–Alo, dumneavoastră aţi comandat trei buchete de flori La ţigănci pentru ora 22?

–Da, dar nu mai am numerar şi e închis la bănci… Nu pot plăti nici online, hackerii mi-au spart hardul…

–Nu-i nimic plătiţi cu cardul!

Darren şi Simona

Da, merita să joace cu trofeul pe masă în finala de la Madrid, pentru că săptămâna asta Simona Halep a arătat un mental de oţel în momentele grele şi un progres evident în ceea ce înseamnă primul serviciu. 6-2/ 6-3/ nu a fost deloc o victorie uşoară în întâlnirea cu Sevastova, mai ales după un început relaxat în setul al doilea unde la 3-0 pentru adversară îşi pierduse din suflu, emoţia îi înmuiase braţul şi sinapsele parcă se oxidaseră.

Pe deasupra Sevastova schimbase tactica exersând scurtele, care-i ieşeau pe bandă rulantă. Pericolul era evident dacă Simona n-ar fi reuşit să-şi găsească liniştea! I-a făcut semn lui Darren Cahill şi acesta ca o boare de vânt a coborât din tribună potrivind ritmul cuvintelor ca un adevărat poet ce scandează Oda în metru antic.

Felicitări Simona! Mulţumiri Darren! Ne-aţi mai făcut un dar!