De obicei când mă aşez în faţa calculatorului să scriu ceva,
fără a avea prestabilit un subiect anume, întâi mă uit pe fereastră şi constat dacă
timpul deschide către mine o perspectivă care să-mi sugereze un capăt de drum
de la care să-mi încep excursul.
Afară vremea e închisă, stă să plouă şi nu sunt semne că se
luminează să pot agăţa de creanga unui copac un lanţ în care să mă balansez.
Nimic mai intens decât să înfigi, dat pe spate, picioarele
în cerul albastru ca o pendulă pe care
nu vrei şi nici nu poţi s-o opreşti când a luat avânt!…
E mult până diseară. Azi e zi de cumpănă. Aş vrea la capătul
ei Simona Halep să se fi încoronat la Madrid printre zei, Viitorul să-i fi dăruit
un titlu meritat lui Hagi şi Românica să primească la Eurovision cele mai multe
sufragii…
Cer prea mult?...Alo peştişorul de aur!
Sună telefonul. Sar într-un picior...
–Alo, dumneavoastră aţi comandat trei
buchete de flori La ţigănci pentru ora 22?
–Da, dar nu mai am numerar şi e
închis la bănci… Nu pot plăti nici online, hackerii mi-au spart hardul…
–Nu-i nimic plătiţi cu cardul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu