Guștere de Vişeu

         

      Când am plecat dimineaţă din Vişeul de sus, parte dintre prietenii noştri, cu care sărbătorisem cu o seară înainte până târziu în noapte poezia cu un pahar mai înalt de binecuvântată pălincă, au mers în Săpânţa la Cimitirul vesel. Am văzut fotografiile pe facebook(aici una mai veche cu soţia). Eu şi Eugen am plecat uşor cătrăniţi către Bucureşti, el gândindu-se la drumul lung cu volanul ce trebuia condus, iar eu la genunchiul uşor răscolit de urcuşul pe deal la Israela din ziua precedentă şi mi-am amintit…

*

Bunicul dinspre partea tatei avea un picior beteag.  Căzuse din tei la 75 de ani, urcat sǎ-i culeagă floare Dumitrei. Dumitra rupsese orice legătură cu bunica Lina de tinere! Măcar că bune prietene, frumoase amândouă, au frânt multe inimi în sat și au chicotit împreună povestindu-și aventurile. Până ce Lina i-a destăinuit într-o seară, așezate pe bancă sub teiul de peste drum, că Mitică a cerut-o de nevastă. Odată, pe fruntea Dumitrei, s-au strâns norii și fulgere au ţâșnit din ochi-i neguroși. Avea pentru Mitică Tobârlan un gând ascuns.

         Cu bunicul a păstrat legăturile de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic și la timp potrivit (când bunica rămânea grea și slavă cerului a născut opt copii!), li s-au împletit gândurile înnodând niscaiva legături ascunse, pe care le știa toată Valea Pribei. Probabil le aflase și teiul, fragil la trup, suflet sensibil, nu s-a opus când Dumnezeu i-a rupt craca, pedepsind călcătura strâmbă a bunicului meu.
De la un timp și pe mine mă înjunghie mereu genunchiul. S-a betegit!... Da nu poate fi g(G)ena, și nici Dumitra, și nici vre-o Floare, cǎci atunci când Tobârlan și-a luat pedeapsa, eu abia de începusem să înțeleg buchea lumii… Nu m-am legat la cap cu mai multe! Eu doar Maria!... Nu-i vina mea că în oglindă ea căpăta mai multe chipuri!... Și atunci de ce junghiul?
Mărturisesc acum parcă mă încearcă o părere de rău! Câte femei s-or fi supărat că nu m-am urcat şi eu în tei?...
Hmm! La ce bun atunci cele zece porunci, dacǎ și cu ele și fără ele, nu trece durerea de genunchi!?...

(Un strop de Guştere)